Pe drumul spre Giurgiu un pod intră în reparații exact în sezonul vacanțelor, dând peste cap traficul. Pe aceeași șosea, ministrul Transporturilor, într-un exercițiu nefericit de imagine, rupe demonstrativ, în fața camerelor de luat vederi, contractul cu firma constructoare care avea de executat doi-trei kilometri de centură ocolitoare a comunei Mihăilești și care n-a făcut nimic în vreo trei ani de zile. Numai că mica scenetă pusă la cale de oficiali în fața televiziunilor n-a rezolvat situația, dimpotrivă a încurcat-o și mai rău: fiindcă firma cu pricina a dat în judecată ministerul, argumentând că nu așa se reziliază un contract, astfel încât rămânem și fără drum și cu banii luați. În fine, pe același traseu, podul de peste Dunăre, celebrul, bătrânul (a împlinit 65 de ani!), la doi ani după ce a fost reparat cu chiu, cu vai, cu întârzieri exasperante, intră iarăși în reabilitare, tot vara, când se-nghesuie lumea spre mările altor țări. (Cu alte cuvinte: reparăm repararea, ceea ce pare să fie o caracteristică a felului cum lucrăm noi, prost, de mântuială!…). Și tot la acest capitol, al rețelei rutiere, alte și alte eșecuri recente: tocmai s-a abandonat proiectul construirii autostrăzii Brașov-Comarnic prin parteneriat public-privat, tocmai au dispărut până și bordurile puse pentru spectacol propagandistic pe drumul expres Craiova-Pitești, și, da, da, n-am auzit să se facă nici măcar un metru din autostrada vitală Pitești-Sibiu.
Dar să privim și în alte direcții pentru a vedea cum stăm: o televiziune, Pro Tv, ne arată imagini dintr-un spital din orașul Făgăraș și rămânem terifiați, parcă tocmai ni s-au deschis porțile unui coșmar: saloanele, toaletele, întreg așezământul medical sunt de o mizerie cruntă, inumană, un loc unde oamenii vin să se vindece arată exact ca un loc unde, și dacă intri sănătos, te vei prăpădi copleșit de mizerie. Și-n vremea asta autoritățile se laudă că au mărit salariile medicilor. Ceea ce e adevărat, le-au mărit, dar excesiv pentru nivelul câștigurilor salariale de la noi. O mărire era necesară și binevenită, însă trebuia făcută rațional, în limite normale. Adică: nu doar creșteri de salarii, ci, simultan, și investiții în infrastructura din domeniul sănătății, în construirea de spitale, în dotarea cu aparatură și medicamente, în modernizarea sistemului informatic (vezi scandalul cardurilor de sănătate), asta în primul rând; iar în al doilea rând, creștere de salarii, sigur că da, nu însă o creștere sfidătoare în sectorul de stat, în comparație cu veniturile din restul societății, din zona privată. Prin felul cum s-au făcut aceste măriri s-a dezechilibrat, s-a bulversat societatea românească, în care partea cea mai activă a sa, cea privată, are firești frustrări, căci din munca ei, prin taxele și impozitele plătite, „se îngrașă” aberant pătura bugetară. Da, un îngrijorător dezechilibru se produce în societatea românească prin aceste diferențe de salarizare între angajații bugetari și cei privați și prin acordarea de diverse beneficii pentru cei din prima categorie. Iar acest dezechilibru ne face să semănăm cu o ambarcațiune în care toată greutatea e adunată într-un capăt: evident că aceasta nu se mai deplasează cum se cuvine și stă să se scufunde.
În fine, un eveniment zguduitor ne-a răvășit sfârșitul de săptămână. O fată de cincisprezece ani a fost răpită, sechestrată, bătută, violată și ucisă în orașul Caracal de un bărbat în vârstă de 66 de ani, o brută despre care se bănuiește că este autorul și al altor crime, cu aceeași desfășurare. Circumstanțele în care s-a petrecut nenorocirea amplifică tragismul acestui caz și au stârnit o mare emoție, o mare indignare în toată țara: fata a luptat cu disperare pentru viața ei, a reușit să telefoneze (de cinci ori) autorităților, dând amănunte despre răpire. Dar acestea n-au fost capabile s-o localizeze și să intervină decât mult prea târziu, după nouăsprezece ore! Inadmisibil, deplorabil mod de a acționa al poliției, al procuraturii, al STS și al celorlalte autorități responsabile. Nepăsare, incompetență crasă, prostie până la cer de mare și, din cercetările reporterilor deplasați la Caracal, din mărturiile localnicilor, ceva încă și mai grav: ar exista chiar legături vinovate între grupuri de interlopi și cei care ar trebui să vegheze la respectarea legii. Apoi, iarăși, de subliniat – lipsa investițiilor în echipamente moderne strict necesare: din varii cauze, STS nu a reușit să-și modernizeze aparatura de localizare a apelului telefonic. După această întâmplare ni se întărește convingerea că aceste instituții finanțate din bani publici ca să ne apere nu sunt în stare să-și facă datoria. Oricum le-am privi, separat sau laolaltă, toate autoritățile responsabile în acest caz sunt culpabile și s-au dovedit neputincioase. Ele ne lasă impresia că doar simulează că ar fi funcționale, de fapt nu sunt. Par de mucava, preocupate de cu totul altceva decât să ne protejeze. Ne induc sentimentul neliniștitor că ori cu ele ori fără ele este totuna, orice rău ni se poate întâmpla.
Am expus aici doar trei exemple din trei domenii. Dar, în realitate, se pot culege mult mai multe situații care arată că instituțiile noastre nu funcționează, sunt blocate sau merg alarmant de prost. Greșim oare? Bine ar fi.