se dedică lui LIS la primirea Premiului Eminescu
îmbătrânesc lăutari în spălătoresele clipei
ninge libertatea frigului în șotronul copilăriei
e o veghe a lui nichita în dangătul clopotului
neterminatele tale ecouri voci pline de noi
ne deochem libertatea
mirarea un mieunat de pisici
poemul are virtuți cavalerești
trupul șoaptelor laudă izbânzii dintotdeauna o întâmplare a sângelui
neterminate gurile sărutului un schior în zdrențe
în interiorul meu ești tu suprafață a anotimpului verde
trup ostil viitorului
nichita îți roade ecoul
despre vederea degetelor rostuiesc orbii
vina sărutului în putrefacție ne surprind buzele trecând viitorul de
miezul zilei
…și totul e un mult înflorit în frig
înțeapă preludiul clipei ce ne cuprinde disperarea
îmi dezlipești pașii de urme
abia i-a deslușit rotundul
nichita ne poartă tăcerile pe umeri
singurătatea lui arde singurătatea
respiră ploaia prin frunzele colorate vocea ta
frumusețea ți-o aduni în jgheaburi
există frig fără frig
ne odihnim dragostea într-o înserare urmată de o înserare
scriem poeme în mărturisirile sângelui
degetul plin de frig litere braille
tu un eu în ochiul lui nichita
el este o întâmplare cu vremelnicei întâmplări pedalate de șoareci
ne prelungim liniștea în singurătățile trecătorilor
te iubesc între mine și tăcerea mea câmpuri magnetice pline de litere braille
degete purificate de cântatul cocoșului
lumina crește în pașii tăi de vip literar
nemișcarea frigului trișează înflorirea geamului
clepsidra și-a pierdut rațiunea de-a fi
sângerează în dreptul ochiului lumina
obosesc mierlele negre în vocea ta
sunt o așteptare
plină de nichita
nuanțe de șoapte albastre
obsesii în pașii dorei stănescu
fermentează șoaptele în trupul tău
sângele ar putea ninge în ochii degetului
devenim texte lirice
tocmai astăzi eminescu a devenit zeu nichita i-a botezat nemurirea
sărutul nostru o carte de etică
trecerea de pietoni un spațiu sălbăticit de trecători
pasărea phoenix cu aripi umede prin noi