Centenar Jerzy Hordynsky (1919-1998)

Jerzy Witold Maria Hordyński s-a născut la Jarosław. A studiat Dreptul, Orientalistica și Filologia polonă la Universitatea Jan Kazimierz din Lwów. După ocuparea orașului de sovietici, la 22 septembrie 1939, a revenit la studii, iar în timpul ocupației germane a publicat poezii în presa clandestină. După reocuparea orașului de sovietici a fost arestat și trimis la muncă forțată cinci ani în Donbass. După trei ani i se permite să se retragă la Cracovia, unde a absolvit Polonistica la Universitatea Jagiellonă, colaborând cu revista „Tygodnik Powszechny“. A debutat în 1951 cu volumul Reîntoarcerea la lumină, florilegiu tipărit la Editura Literară din localitate. În 1961 emigrează în Occident, stabilindu-se la Roma, unde a rămas până la sfârșitul vieții, unde s-a bucurat de prietenia conaționalilor săi și deopotrivă italienilor. A tipărit 14 volume de versuri, dintre care enumerăm: Sub semnul Balanței, Concert italian, Cerc greșit, Egzorcisme, Poezii alese, Epitaf pentru pisică, Prețul respirației, Urme, Îndepărare, Spectacol, Festin postmortem – 1998). S-a stins din viață la 14 iunie 1998, la Roma.

CARIERĂ

De faptul
că vorbele sunt ermetice
şi-au diferite sensuri
s-au folosit din plin poeţii.
Lucrul acesta l-au reținut
Mai târziu şi politicienii.
Ceea ce de-atunci a dus
la multe nenorociri.
Și-a făcut ca tăcerea să devină
din ce în ce tot mai divină.

COLECŢIONARUL

Adună hărţi
Și cu ele
din ce în ce mai mult domină
peste mări, peste ţări şi peste şobolani.
Se scaldă
în râuri de hârtie,
vizitează oraşe moarte
în notații
sunt stăpânii lumii.
Cum să nu fiu fericit,
că printre hârtii
nu întâlnesc oameni.

SINCERITATE

Incapacitatea ataşamentului nostru
e foarte îmbucurătoare.
Nu renunţăm la noi
aşa de repede, cum cred
oratorii.
Până şi scrisorile ni le adresăm nouă înşine
Sentimentele se constituie în autoteste
ale sensibilităţii.
Faptele bune reglează buna dispoziţie
şi permit mai uşor
să te caţeri pe lampadare.
Omul după moarte
cu plăcere ar deveni un bec,
de-ar avea dreptul să aleagă.
Ca individ,
ar trebui să existe,
ceea ce mai pare a fi încă
o perspectivă fericită.

ORAŞUL A CRESCUT

Oraşul a crescut în mine,
arterele au devenit străzi,
piaţă mi-e inima.
În beton m-am prefăcut azi.

AMORUL

Toată ziua am stat cu telefonul în față
fără ca el să dea vreun semn de viață;
toată ziua trupul tău l-am modelat,
până și pe cer m-am cățărat.
Ca până la urmă,
de agrafa din părul tău am dat.
Ea era bobocul înflorit al trandafirului căutat.

EROTIC

În pardisiul vechi mirarea-ți strâns împăturită
cu pe-un fum de țigară o savurez,
iar norul de fum, fără să vrei se-adună,
până ce seara agrafa din păr o îndepărtezi.

Încotro să mă îndrept nu mă hotărăsc,
pământul și cerul – două talere mișcătoare,
și deodată în umbra ta mă trezesc
ca o pasăre răpitoare.

MĂRTURISIRE

Termocentrala în funcțiune a intrat
iar becul din noi se aprinde imediat,
numai în sobă o firavă lumină rămâne
pâlpâind ca o torță anemică.
Până și ceasul râde de mine
știind că în zadar te-aștept pe tine.
În jarul indiferent al luminii
aș arunca așteptarea-mi zadarnică,
ca pe-un manuscris aș arde inima
ca să pot evita despărțirea ce va să vină.
Dar nu pot. Atunci la tine acasă
toate gândurile mele ți le trimit,
sperând
ca ele să te ocrotească
să te păzească,
ca ele lângă tine să stea
și nimănui să nu te dea.

Prezentare și traducere de Nicolae MAREȘ