Cartea și scriitorul, astăzi

Ne-a plăcut editorialul semnat de Andrea H. Hedeș în numărul 5-6 al revistei Neuma. Intitulat modest-inofensiv Realități prozaice, textul său nu este deloc prozaic, ci înseamnă o analiză atentă, cu puncte de vedere judicioase privind o temă de stringentă actualitate: situația cărții, a librăriilor, a bibliotecilor, ca și a altor forme de acces la produsul literar și, în fond, situația scriitorului și a literaturii. Dar să reproducem câteva dintre observațiile editorialistei de la Neuma: „Astăzi librării în deplinătatea cuvântului există în principalele orașe ale țării, orașe care se întâmplă să fie și centre universitare importante: Cluj-Napoca, București, Iași Timișoara, Brașov. Mai sunt orașele capitale de județ și așa mai adăugăm câteva la numărătoare.(…) Sigur că aceste librării, câte sunt, există deoarece cărțile se vând. Ce cărți se mai vând ? Cărțile de self improvement, cele care te ajută să te îmbogățești și să-ți îmbunătățești viața în câțiva pași sau în câteva minute, 15 de pildă. Un întreg trend a cărui chintesență este cuvântul selfie, o formă de egocentrism a generațiilor blogger, vlogger, eventual instagram și care este o reacție la o societate destul de alienată, o reacție la disoluția individului în marea și minunata lume nouă. Aceste generații cumpără cărți de colorat pentru adulți (cărți antistres), dar mai citesc și cărți de popularizare a istoriei, dar și cele cuprinse în plaja largă new age… Mai sunt apoi cărțile de vacanță, de loisir și cele impuse prin forjarea/ forțarea unor trenduri: best seller-urile, de cele mai multe ori rețete sigure, pariuri câștigate, iar aici se încadrează și cărțile pentru copii, lecturile obligatorii (clasicii, adică). Unde sunt literatura română contemporană, povestirea, romanul? Poezia…?“. De asemenea, autoarea nu uită să reliefeze cu luciditate raportul dintre scriitor și public, o legătură din ce în ce mai slăbită și care, oricum, se transformă accelerat sub presiunea noilor tehnologii, a mediului virtual: „Există o falie, importantă, între scriitor și cititor. Chiar între felul în care se percep, se închipuie, se îmbracă cu sens unul pe celălalt. Dacă revenim la cuvintele magice tiraj, distribuție, cititori, înțelegem că, în fapt, între scriitorul român și cititorul român nu există punți. Nu din cele de străbătut cu piciorul. Trăim, în toate aspectele vieții noastre, o uriașă schimbare de paradigmă. Chiar dacă populația majoritară este îmbătrânită, motorul societății îl constituie young millenials, generația Z și, de asemenea, millenials, la noi, cei între 30 și 40-45 de ani. Aceștia sunt generațiile on-line, generațiile conectate, cei care află știrile nu de la televizor, ci de pe telefon…“ De citit, de luat în seamă.