Versuri de Marcel Vișa

1.Despre morți numai de bine

Orice mort ar trebui dezgropat uneori,
încercată resuscitarea lui
O respirație gură la gură,
cot la cot,
os la os,
până când, devenit una cu el, te ridici în capul oaselor și respiri adânc
aer de dincolo
de aer

Orice mort ar trebui vizitat uneori
la cimitir,
întrebat de sănătate,
vaccinat
Fără bancuri proaste cu „noi vrem pământ”,
fără cuvântul „pământ” de fapt,
doar despre lună și stele se poate discuta,
câte în ele și în Univers

Orice mort are nevoie de iubire,
nu e nicio diferență între ceea ce simte el și ceea ce simți tu pentru mine
Suntem tutankamonic de morți, iubito,
învechiți în meseria aceasta a nepăsării,
dar dependența de A FI,
e un puternic drog inoculat periodic
de către cei care ne mai vizitează din când în când

Locuiesc peste drum de cimitir,
văd zilnic morți aduși la groapă de către vii
și nu pot să nu mă întreb cu ce i-au deranjat oare
de nu-i mai rabdă lângă dânșii?
Un mort stă doar cuminte la locul lui și visează,
nu cere de mâncare, nu bea, nu fumează
în alte țări, ei nici măcar să voteze nu mai vor

Iubiți și morții,
nu sunt ei vinovați de a lor plecare,
i-a ucis plictisul zilnicității,
vor numai să doarmă un pic mai mult!
De ce să le tulburi somnul îngropându-i, incinerându-i? De ce?
Pe tine te îngroapă cineva când dormi?
Statul… a, statul… am uitat
Dar ei nu mai plătesc taxe și impozite, deși dacă i-am ține acasă, am plăti (probabil) taxa pe cap de mort,
O sumă modică la întreținere și un pic mai mult la curent …

Oboseala li se citește pe chip încă dinainte de plecare,
sub ochi li se adună pungi pelicanic de mari, de lacrimi neplânse,
iar mirosul… să trecem peste asta
Deschide geamul larg, să știe lumea că în casa acestei familii iubitoare,
a rămas mortul la locul lui,
nemișcat și fericit
Dacă îl pui în geam, primești chiar și pensia cuvenită
lună de lună
Astfel m-am îmbogățit iarna trecută,
am adunat toți morții din oraș, i-am așezat frumos la ferestre
și niciodată poștașul nu a îndrăznit să mă întrebe de ce par atât de… morți
Afară ningea
și cu toată extenuarea ce li se citea pe chip, se străduiau să zâmbească frumos,
păreau fericiți

Aproape orice mort ar trebui dezgropat uneori,
Doar cei foarte obraznici ar trebui abandonați de tot
Cei care îți cer ca să-i înțelegi punându-te în locul lor
Pentru numele lui Dumnezeu, nu le da ascultare,
ei oricum sunt de neînțeles,
punându-te în locul lor s-ar putea să-ți placă și să nu te mai ridici
Ei sunt ca niște copii nenăscuți care nu știu ce vor
Nu te pune în locul lor, nu le face jocul!