Am remarcat în revista Ramuri, sub titlul Poeme din scrin, pagina de versuri inedite aparținând lui Patrel Berceanu, regretatul poet dispărut prea devreme. Reproducem și noi, aici, unul din poemele acestea, găsite în „scrin“ de soția scriitorului și oferite redacției: „vărsarea de sânge și răsăritul de soare n-au nici un temei pentru orbi/ și dacă ar începe mâine un potop care să dureze/ o sută de ani tot se vor găsi unii care/ să-ți ceară la urcarea pe arcă numele, vârsta și apartenența politică/ da și se vor sui la timonă să ne păstorească neliniștile sângele și/ nisipul strecurat în sandale și unghii căci vedeți ce bine/ suna ararat într-o istorie veșnic de-a-ndoaselea veșnic/ tarara și tarara și tarara“. Prin grupajul publicat în revista craioveană unul dintre cei mai talentați poeți ai generației sale este readus în atenția cititorilor. Însă demersul prin care scriitorii craioveni caută să cinstească memoria lui Patrel Berceanu și să recupereze lirica sa este mai amplu: ei au organizat un Festival de Poezie „Patrel Berceanu“, a cărui primă ediție s-a desfășurat în zilele de 19 și 20 aprilie la Craiova și, respectiv, Băilești. Cu acest prilej, s-a inițiat și un premiu care-i poartă numele și care l-a avut ca laureat pe Marian Drăghici. Evenimentul a fost realizat de Primăria Municipiului Băilești și Casa de Cultură „Amza Pellea“, în parteneriat cu Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor și cu Teatrul Național „Marin Sorescu“ din Craiova. Gestul de a ține vie amintirea unor scriitori definitori pentru o zonă și o grupare literară este lăudabil și binevenit, contribuind la o mai corectă configurare a peisajului literar românesc, sub semnul normalității și al prețuirii pentru creatorii autentici.
Un poet în postumitate
