Partea I – în România literară nr. 13/2019
printre scrisorile interceptate de Securitate aflate în Dosarul de Urmărire Informativă a lui N. Steinhardt se află și 9 scrisori ale acestuia către pictorul George Tomaziu: una integrală, interceptată prin fotocopiere, iar celelalte opt, prin reproducere fragmentară (așa-zisele „note de relații”). Le propun pentru două numere ale României literare și, ca de obicei, ca o avanpremieră la cele două volume de Corespondență aflate în pregătire pentru Integrala N. Steinhardt de la Polirom.
Pictorul George Tomaziu a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai lui N. Steinhardt. O prietenie intensă, cu suișuri și coborâșuri (după cum ne putem da seama din Jurnalul fericirii), sfârșită într-o fericită împăcare, după ce amândoi vor fi fost „temeinic scuturați de Istorie și de Timp”, cum ar spune Steinhardt (George Tomaziu a fost arestat în 1944 pentru că a lucrat pentru serviciile secrete britanice, eliberat în același an, din nou arestat în 1949 și condamnat la 15 ani de muncă silnică, fiind eliberat în 1963, după ce a trecut prin numeroase dintre închisorile politice comuniste, inclusiv prin cea de la Pitești, iar N. Steinhardt a fost arestat în 4 ianuarie 1960, inculpat în procesul Noica-Pillat, condamnat la 12 ani de muncă silnică și eliberat în 3 august 1964, în urma decretului de amnistiere a foștilor deținuți politici, după ce a trecut prin închisorile de la Jilava, Gherla și Aiud). În Jurnalul fericirii este descris, printre altele, momentul emoționant al întâlnirii dintre cei doi vechi prieteni, după eliberarea lui Steinhardt (rataseră o întâlnire la închisoarea Gherla, în chiar ziua eliberării lui Tomaziu):
„București, August 1964
Tata îmi spune că Gigi Tz. a telefonat mereu întrebând dacă am sosit. Îl chem și mă poftește la el, în strada Udricani, la fratele lui Mișu, unde stă de când s-a văzut liber în septembrie ’63. Îl găsesc într-un studio improvizat, în mijlocul unor vrafuri de cărți, mape, discuri, laviuri, desene, uleiuri și pânze albe. Două autoportrete se impun prin frumusețea și puterea lor. Laviuri desăvârșite și uleiuri pline de farmec și de paradis românesc. S-ar zice că n-a încetat de a lucra în ultimii patrusprezece ani. Îi cer de îndată iertare pentru supărarea stupidă pe care i-am pricinuit-o cu mai bine de cincisprezece ani în urmă și văd că m-a iertat în adevăr, pe de-a întregul. De prima oară îmi pune la pick-up Revciemul de război al lui Britten și bucăți de Messiaen care mă înnebunesc.
Au izbutit să fie salvate multe dintre cărțile și lucrările lui. În 1944, când a fost arestat pentru spionaj în favoarea Englezilor, rămăseseră la mine o mulțime de caiete cu desene inspirate din textele mesajelor emise de radio Londra în programul Les Français parlent aux Francais. Auzind de arestarea lui și așteptându-mă la o percheziție, n-am vrut să distrug caietele, dar pe vreo câteva pagini unde apărea, caricatural, Hitler am avut naivitatea să-i fac acestuia niște mustăți enorme!
Acum sunt mai cunoscător și-mi vine a râde cu multă compătimire de procedeul meu. Și eu și Gigi ne aflăm mult înțelepțiți, vindecați de susceptibilități și ne mirăm de supărările noastre de altădată ca de lucruri ireale. A trecut și el printr-o convertire: are la gât un lanț cu o cruciuliță și-mi mărturisește dragostea, încredera și recunoștința ce poartă Mântuitorului.”1
Mateini fervenți, George Tomaziu și N. Steinhardt împreună cu Dinu Albulescu au publicat în 1945 la Editura Coresi o ediție bibliofilă a romanului Craii de Curtea-Veche (George Tomaziu este autorul celor 14 superbe ilustrații color ale ediției), despre care am publicat un dosar în nr. 32/2017 al României literare. După emigrarea lui George Tomaziu în 1969, cei doi vechi prieteni au păstrat legătura prin corespondență (scrisorile, unele însoțite de desene, ale lui George Tomaziu se află în arhivele Mănăstirii „Sf. Ana” Rohia), corespondență, desigur, interceptată de Securitate. S-au revăzut la Paris, cu ocazia celor două călătorii în străinătate ale lui N. Steinhardt, din 1978 și 1979-1980, vizitând împreună, printre altele, o retrospectivă Salvador Dali și comentând caracterul „anecdotic” al erotismului marelui suprarealist.
Scrisorile de față sunt însoțite de note de subsol cu caracter explicativ, în care sunt precizate fondul arhivistic, dosarul și volumul din care provin, regimul interceptării, sublinierile, încercuirile și notificările făcute de Securitate pe textul scrisorilor, date referitoare la unele evenimente, persoane sau opere menționate în scrisori, conexiuni cu alte texte ale lui N.Steinhardt etc. Îi mulțumesc Anei-Maria Lupașcu pentru ajutorul acordat în traducerea unor paragrafe din limba franceză.
George Ardeleanu
CĂTRE GEORGE TOMAZIU2
CORESPONDENȚĂ INTERCEPTATĂ I
O scrisoare interceptată prin fotocopiere de către Securitate
Destinatar: G. Tomazi[u]3
33, Rue de Vaugirard
Esc. A, 5e ét.
75006 Paris
France (Franța)
Expeditor: N. Steinhardt
Com. Rohia 18
4884 Jud. Maramureș
România
13 iulie 85
„Iubite Gigi,
Mai mult decât oricând îmi este scumpă, acum, prietenia ta. Acum, sub efectul trecerii anilor, accentuării mizeriilor trupești, crescândei însingurări. Trei inși care-mi acordaseră prietenia și încrederea lor au murit: Sergiu Al-George4, Dinu Pillat5, Ionel Petculescu6 (toți trei cunoscuți în închisoare)7. Manole8 e departe (în amândouă înțelesurile). Paul Copelovici, un fidel și devotat prieten; paralizat. Prietenii mei de la Paris: nu mai mă știu. Amelia9: aidoma.
Urmarea lui Hristos ne avertizează: va veni singurătatea și numai Hristos ne va sta alături. Îmi aduc aminte și de titlul unor cărți cetite pe vremuri, referitoare la o anumită categorie de oameni: Tu seras seul10.
De bună seamă că nu mi-am însușit dreptele cuvinte ale lui Mauriac: Ce n’est rien d’avoir renoncé à tout si nous n’avons pas d’abord renoncé à nous-même11, de vreme ce mai sunt sensibil la semne venite din afară.
Școala mânăstirii, ca și închisoarea, e o școală a însingurării, a înzidirii în sine, a ruperii totale. De ce n-aș recunoaște? O scurtă reluare a contactului cu oamenii cărora nu le ești indiferent îmi este un soi de șoc binevenit, de insidioasă amăgire înainte de suprema însingurare. De ce nu suntem vrednici (pregătiți) decât dacă ni se pare cu totul firească și neostilă.
Știrile, la radio, sunt mai toate de natură a ne ușura trecerea dincolo. Ce lume sălbăticită și slută! Refugiu: doar rememorarea momentelor fericite din trecut, încrederea (biruitoare în Domnul) și este o fidelitate perseverentă.
Recunoscătorul tău,
Nicu”
CORESPONDENȚĂ INTERCEPTATĂ II
Scrisori interceptate prin reproducere fragmentară de către Securitate („note de relații”)
Ministerul de Interne12
U.M. 0647
Nr. 0430948/25 aug 1986
Secret
(după completare)
Ex. nr. 1
Ministerul de Interne
Securitatea Municipiului București
Înregistrare nr. 089432
26.08.1986
NOTĂ DE RELAȚII
Către
S.M.B./133/RI
Sursa: 50004
Numitul (obiectiv)
Numele și prenumele: Steinhardt Nicu
Țara: R.S.R.
Jud. Maramureș
Localitatea: Rohia Nr. 18
Transmite către:
Numele și prenumele: Tomazi13[u] G.
Țara: Franța
Localitatea: Paris/75006
Strada: Rue de Vaugirard Nr. 22, Scara A
Relația dintre sus-numiții se caracterizează prin:
Domeniul: Foști condamnați
Esența: legături cu persoane din emigrație
Metoda transmiterii: clar
Limba folosită: română
Caracterul legăturii: amical
Mod de transmitere: direct
Măsuri specifice: xerox
Șef unitate,
SS indescifrabil
Întocmit,
SS indescifrabil
Îi trimite o fotografie îmbrăcat preot și spune: „n-ar trebui să se creadă că barba, culionul, camilafca și mătăniile constituie paveze absolute împotriva ispitelor trupului și spiritului… Cu toată stăruitoarea rugăminte de a da crezare deplină simțămintelor mele de fidelă, recunoscătoare, admirativă, caldă și afectuoasă prietenie, Nicu”.
***
Ministerul de Interne14
U.M. 0647
Nr. 0373148/6 iun 1987
Secret
(după completare)
Ex. nr. 1
Ministerul de Interne
Securitatea Municipiului București
Înregistrare nr. 087799
8.6.1987
NOTĂ DE RELAȚII
Către
S.M.B./133/RI
Sursa: 510805/05.06.87
Numitul (obiectiv):
Numele și prenumele: N. STEINHARDT15/PB 2369
Țara: România/132
Localitatea: București
Strada: Ion Ghica Nr. 3
Transmite către:
Numele și prenumele: G. TOMAZIU[u]16
Țara: Franța, Paris/75006
Strada: Rue de Vaugirard Nr. 33
prin intermediul C.E.
Relația dintre sus-numiții se caracterizează prin:
Esența: Persoane cu antecedente politice, penale/038
Metoda transmiterii: clar/M
Limba folosită: română/Ro
Caracterul legăturii: amical
Mod de transmitere: direct
Măsuri specifice: xerox/F
Anexe: 2 xeroxuri – 6 file
Șef unitate,
SS indescifrabil
Întocmit,
SS indescifrabil
„Iubite Gigi,
Cu ajutorul lui D[umne]zeu, mâine dimineață plec la Rohia, de unde am lipsit vreme îndelungată. Aici am fost reținut de publicarea unei cărți17 cu articolașe de ale mele. Mult am fost frecat, chinuit, amânat; sper să poată fi cartea gata și distribuită în vara aceasta. Va ieși mult ciopârțită și dreptatea mă silește să recunosc că și tare slăbuță, haotică, alcătuită cu multe repeziri, izbutind a fi bătrânicioasă și puerilă”.
***
Ministerul de Interne18
U.M. 0647
Nr. 0385421/20 oct 1987
Secret
(după completare)
Ex. nr. 1
Ministerul de Interne
Securitatea Municipiului București
Înregistrare nr. 093330
NOTĂ DE RELAȚII
Către
S.M.B./132/RI
Sursa: 510801/19.10.87
Numitul (obiectiv):
Numele și prenumele: N. Steinhardt
Țara: România/132
Localitatea: București
Strada: Ion Ghica Nr. 3
Transmite către:
Numele și prenumele: G. Tomazi[u]
Țara: Franța/114
Localitatea: Paris
Strada: Rue de Vaugirard Nr. 33
prin intermediul C.E.
Relația dintre sus-numiții se caracterizează prin:
Esența: Persoane cu antecedente politice, penale/038
Metoda transmiterii: clar/M
Limba folosită: română/Ro
Caracterul legăturii: amical
Mod de transmitere: direct
Măsuri specifice: xerox/F
Anexe: 1 xerox – 3 file
Șef unitate,
SS indescifrabil
Întocmit,
SS indescifrabil
„Iubite Gigi,
D[umne]zeu care e bun și-a adus aminte de infarctul meu din ’76 și m-a învrednicit în primele zile ale lui septembrie cu o criză lungă și acută de angină pectorală.
După ce am zăcut câteva zile la Rohia, m-am dus la Cluj, unde am stat 2 săptămâni la spital. Am deci șanse să isprăvesc nu prea târziu pe linie cardiacă. Sper să pot ajunge la Rohia totuși înainte de începerea iernii, adică nu mai târziu de 10 noiembrie. Am îmbătrânit brusc cu 15-20 de ani.
Îndrăznesc să te rog să-i telefonezi Dr. Maur Neuman19 (96 Rue Thiers Boulogne/Seine) p[en]t[ru]. a-i cere să-mi trimită niște medicamente.
Ești dintre cei (nu prea numeroși) de
care-mi va fi dor. Dar poate că iarba rea piere greu. Și-n orice caz nu se lasă abătută și descumpănită.
Mult drag – dacă-i vezi, prietenilor comuni din arondismentul al nouăsprezecelea20. Marea mea dorință, speranță ar fi să termin la Rohia, unde mi-am pregătit loc în micul și frumosul cimitir al mănăstirii.”
(continuare în numărul viitor)
_______________
1 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediție îngrijită, studiu introductiv, repere biobibliografice și indici de Virgil Bulat, note de Virgil Bulat și Virgil Ciomoș, cu „Un dosar al memoriei arestate” de George Ardeleanu, Mănăstirea Rohia-Polirom, Iași, 2008, pp. 557-558.
2 Gheorghe (George) Tomaziu (1915 – 2000). Pictor, grafician și memorialist român. Nepot al lui George Enescu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat pentru serviciile secrete britanice, fiind încadrat, în 1942 în Intelligence Service. A fost arestat în 1944 și eliberat în același an. În 1949 a fost din nou arestat, fiind acuzat de spionaj în favoarea Marii Britanii, și condamnat la 15 ani de muncă silnică. A fost eliberat în 1963, iar în 1969 a emigrat mai întâi în Anglia și apoi în Franța. Volumul său de memorii Figurant d’époque, tradus în limba română cu titlul Jurnalul unui figurant 1939-1964 de către Mariana și Gabriel Mardare, a apărut în 1995 la Editura Univers.
3 A.C.N.S.A.S., Fond informativ, Dosar nr. 207, vol. VII, ff. 113-115. Scrisoare interceptată prin fotocopiere de către Securitate (este fotocopiat inclusiv plicul scrisorii).
4 Sergiu Al-George s-a stins din viață la 10 noiembrie 1981.
5 Dinu Pillat s-a stins din viață la 5 decembrie 1975.
6 Ionel Petculescu, coleg de detenție și prieten al lui N. Steinhardt. De profesie inginer. Printre altele, a participat la ceremonia desăvârșirii botezului prin mirungere al lui N.Steinhardt care a avut loc la 14 septembrie 1964 la Schitul Darvari. Vezi Jurnalul fericirii, ed. cit., pp.315, 517, 636.
7 Paragraf subliniat cu roșu în textul scrisorii de către ofițerul de Securitate (idem celelalte cuvine sau paragrafe marcate cu italice).
8 Emanuel Neuman, stabilit din anii ’60 în Belgia.
9 Amelia Pavel.
10 Tu seras seul (Vei fi singur) este titlul unui roman din 1936 al lui Alain Rox.
11 „A fi renunțat la totul nu înseamnă nimic dacă n-am renunțat mai întâi la noi înșine.” (fr.).
12 A.C.N.S.A.S., Fond informativ, Dosar nr. 207, vol. VIII, f.1. Scrisoare reprodusă fragmentar (citată) de Securitate.
13 Atât în scrisoarea fotocopiată de Securitate (vezi Corespondența interceptată I, scrisoarea din 13 iulie 1985 – numele destinatarului scris de N. Steinhardt pe plicul scrisorii) cât și în scrisorile reproduse (transcrise) fragmentar sau citate de Securitate („Note de relații”) numele lui George Tomaziu este grafiat George Tomazi (probabil, varianta franceză a numelui său).
14 A.C.N.S.A.S., Fond informativ, Dosar nr. 207, vol. VIII, f. 43. Scrisoare interceptată prin reproducere (transcriere) fragmentară de Securitate.
15 Nume scris cu majuscule și încercuit de ofițerul de Securitate .
16 Idem.
17 Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, Cartea Românească, București, 1987.
18 A.C.N.S.A.S., Fond informativ, Dosar nr. 207, vol. VIII, f. 88. Scrisoare interceptată prin reproducere fragmentară (transcriere) de Securitate.
19 Fratele lui Emanuel Neuman.
20 E vorba de Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, care locuiau în cartierul Buttes-Chaumont (8, Rue François Pinton) din arondismentul al XIX-lea al Parisului.