Testamentul lui Corneliu Coposu

Memoria, revista gândirii arestate, a scos de curând un substanțial număr dublu (105-106, 4/2018, 1/2019). Există în sumar numeroase articole interesante semnate, între alții, de Ioan Aurel Pop (Marea Unire și vecinii României – semnificația internațională a actului de la 1918), Alexandra Șerban (Cum l-a convins Ghiță Popp pe Stalin să accepte revenirea Transilvaniei la România, în 1944), Nicolae Mareș (Mari necropole românești de pe teritoriul polonez date uitării), Nicolae Constantinescu (Victor. Amintiri din regatul absurdității și terorii), Elena Teodoreanu (Am trecut Prutul de trei ori), Ileana Mateescu („Să nu ne răzbunați, dar să nu ne uitați!“), Mihai Sorin Rădulescu (Dacia Sarmiza Marinescu). Dar surpriza deosebită oferită de revistă este testamentul politic al lui Corneliu Coposu. Prețiosul document a fost descoperit, în vara anului 2017, de către Ionuț Gherasim, primul și ultimul secretar personal al respectatului lider țărănist. Testamentul a fost prezentat publicului duminică 20 mai 2018, la Teatrul Național din București, iar acum este reprodus în paginile Memoriei. Redăm câteva pasaje din acest text exemplar, datat 24/25/VII 1994: „În momentele de răscruce, care învederează scadențele inevitabile și rigoarea fără excepție a legilor firii, oamenii au deprinderea de a schița intenții sau dorințe care să supraviețuiască dispariției lor. Neavând nicio avere sunt scutit de obligația de a da destinație unor «bunuri». Tot ce am, aproape nimic, rămâne la dispoziția surorilor mele dragi, Flavia Bălescu și Rodica Coposu, care vor ști cui și cum să facă parte de amintiri din obiectele ce mi-au aparținut.(…) Doresc să fiu înmormântat fără pompă, fără cuvântări, în cimitirul din București. Conducerea Partidului Național Țărănesc trece sub jurisdicția lui Ion Diaconescu, primul vicepreședinte. Nădăjduiesc sincer ca toți prietenii politici să-i dea concursul, să-l sprijine și să contribuie la consolidarea Partidului.(…) Am încredere că Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat va fi cel mai puternic partid politic al României de mâine. Am încredere în viitorul României. Cred că această catastrofă a ultimelor decenii, comunismul, s-a prăbușit iremediabil. Cred că în România se vor instaura instituțiile democratice. Cred că restaurarea monarhiei este salvarea noastră“. Cum se vede citind finalul pasajului anterior, nici seniorul Corneliu Coposu n-a fost, din nefericire, un profet validat de timp. Iată și alte fragmente, în care sunt accentuate principiile după care s-a călăuzit acest mare om politic: „Cred că mi-am făcut datoria față de țară, față de conștiința mea. Nu cred că am să-mi reproșez vinovății majore. Am căutat să-mi respect principiile, angajamentul ideologic și toate acțiunile născute din dragoste de patrie și de neamul românesc. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș proceda la fel, chiar ținând seama de perspectiva anilor de pușcărie, de suferințele îndurate. Sunt convins că politica este o activitate morală și nu poate fi delimitată de etică și de onestitate. Am prețuit totdeauna oamenii cinstiți și loiali și am avut strângere de inimă atunci când, prin forța împrejurărilor, am fost obligat să lucrez sau să fiu în preajma lichelelor și a oamenilor fără caracter. Am detestat pe cei care negociază principiile, deoarece nu cred că este îngăduit să faci compromisuri care schimbă esența obiectivelor pentru care militezi. Politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare a intereselor proprii. Serviciile pe care le aduce dezinteresat, trebuie să servească poporul, comunitatea, interesele generale.(…) Cred că am fost cel mai calomniat om politic din zilele post-revoluționare. Intransigența mea, refuzul compromisurilor anti-morale și fermitatea unor atitudini devotate intereselor țării nu au făcut casă bună cu practica aproape generalizată a poltroniei, a complexului relei-credințe, a corupției și a politicianismului asiatico-oriental.“ Testamentul politic al Seniorului ar trebui citit cu luare aminte de politicienii care ne conduc astăzi: oare ar fi ei capabili să înțeleagă lecția marelui om politic și patriot, și-ar da ei seama că diferența dintre acesta și unii dintre ei este uriașă (nu spunem ca de la erou la impostor și ticălos, ci doar ca de la cer la pământ…)? Probabil că nu și nici nu-i interesează.