în ultimul număr pe 2018, revista Vatra din Tg. Mureș publică o anchetă pe tema Cărțile literaturii române, la Centenar, asemănătoare cu anchetele recente din Steaua și din România literară. Răspund aproape 50 de scriitori și critici din toate generațiile. Se pune de ani buni întrebarea referitoare la posibila (probabila?) apariție a unui nou canon. Cum cei mai numeroși respondenți la ancheta din Vatra sunt tineri, avem ocazia să vedem în ce măsură cărțile (de poezie, proză, critică) din suta de ani care a trecut de la Marea Unire alcătuiesc, din perspectiva dominantă a generației 2000, un nou canon. Cu o surpriză mai mare sau mai mică, remarcăm că lista canonică rezultată din ancheta României literare și care este, pentru interbelic, lista impusă de Lovinescu și Călinescu, este reconfirmată, cel puțin pentru proză, genul pe care revista noastră l-a pus deocamdată în discuție. (Vom vedea și listele pentru poezie și critică, a căror selecție se află în curs). Ne gândim chiar să extindem ancheta într-un viitor oarecare, la întreaga literatură română. Declinul actual al școlii nu poate fi stopat dacă nu se intervine prin mijloace de acest fel. Ancheta din Vatra conține trei întrebări suplimentare: cel mai influent scriitor/critic, cel mai subevaluat și cel mai supraevaluat. Primele trei locuri sunt ocupate de Camil Petrescu, Rebreanu și Marin Preda la Cartea de Proză (lipsește Sadoveanu!), de Arghezi, Ion Barbu și Cărtărescu la Cartea de Poezie și de Călinescu, Lovinescu și Manolescu la Cartea de critică. Cei mai influenți scriitori/critici sunt Călinescu, Lovinescu, Manolescu și Camil Petrescu (ultimii doi la egalitate). Cei mai supraevaluați: Mateiu Caragiale și… Zaharia Stancu. Cei mai subevaluați: Hortensia, Blecher și Panait Istrati. Astfel de anchete merită un comentariu mai amplu.