Coregrafa Sandra Mahvina, ale cărei lucrări le-am consemnat cu câțiva ani în urmă în paginile acestei reviste, a reapărut în spațiul scenic bucureștean (după ce a adus pe lume o fetiță), de astă dată în postură de regizor teatral, în paralel cu mai vechea sa condiție, deja cunoscută, de coregrafă.
La finele anului trecut, pe scena Colegiului Național „Sfântul Sava“, Sandra Mahvina a pus în scenă spectacolul Martha, Povestea romanțată a unei prințese, după o piesă de Ileana Răducanu.Primul contact fericit a fost cu localul de astăzi al vechii și prestigioasei instituții de învățământ, a cărei primă înjghebare coboară până în anul 1694, în vremea lui Constantin Brâncoveanu, sub forma Academiei Domnești din clădirile Mănăstirii Sfântul Sava și care apoi s-a divizat în 1864 în Universitate și în Colegiul Național „Sfântul Sava“. Așezământul împresionează atât prin arhitectură, cât și prin lunga listă de absolvenți pomeniți pe marile panouri de marmură din holul de la intrare. Pornind de la numele acestor absolvenți, ulterior străluciți istorici și literați, poți reconstitui atât istoria propriu-zisă, cât și istoria literaturii României moderne.
A doua întâlnire fericită a fost cu activitatea recentă a Asociației Secția de Coregrafie, înființată în 2011 de chiar Sandra Mahvina, împreună cu Simona Deaconescu, una dintre cele mai valoroase coregrafe de dans contemporan de astăzi și de Vlad Merariu și el dansator și coregraf independent – întâlnire reprezentată de spectacolul dat pe scena Colegiului. M-am bucurat să urmăresc o nouă reușită a Asociației Secția de Corgrafie, una dintre structurile culturale cele mai dinamice în susținerea dansului contemporan de la noi, cu rețele de cooperare interne și internaționale și conexiuni cu centre coregrafice și de performance din Paris, Tel Aviv, Texas, New York și Berlin. Activitatea acestei Asociații însumează programul curatorial Cartierul de dans , care sprijină și promovează arta coregrafică contemporană, premiul Alt Concurs Național de Coregrafie, la care participă anual între opt și zece tineri creatori, precum și proiectul Mișcare și culoare, pentru copii defavorizați, conceput împreună cu Muzeul Național de Artă Contemporană, proiect care a luat Premiul I la Gala Societății Civile din 2018, la Secțiunea Artă și Cultură, sau, în fine, programul Ridică-te din bancă, pentru elevii liceelor coregrafice de specialitate, „Floria Capsalii“ din București și „Octavian Stroia“ din Cluj-Napoca. Și nu mai puțin importantă este și creația aceleiași Asociații a revistei online ADN (artă-dans-noutăți).
Revenind la recentul spectacol Martha, Povestea romanțată a unei prințese, ne-a încântat dubla ipostază a creatoarei lui, Sandra Mahvina. Orice coregraf este împlicit și regizorul piesei sale coregrafice și mulți regizori își asociază pentru mișcarea actorilor și un coregraf. Sunt coregrafi, precum Răzvan Mazilu, care lucrează în unele piese numai cu actori. Sandra Mahvina a ales să fie în egală măsură regizoarea unei piese puse în scenă cu actori, de la care a pretins însă în unele momente și o expresivitate plastică care depășea statutul lor strict actoricesc, dar și coregrafa unor dansatoare profesioniste, Ana Vișan, Ana Maria Iorga și Diana Chira, absolvente ale UNATC, Secția Coregrafie, și cu o experiență bogată în proiecte de teatru, dans și televiziune. Dansatoarele se intregrau uneori în jocul actorilor, sau dansau alteori singure, dar întotdeauna, prin mișcările lor, cât și prin costumele bine gândite de Lena Criveanu, aduceau fiecărei secvențe un parfum specific de epocă. De fapt, pregătirea complexă și îndelungată a Sandrei Mahvina explică întru totul dubla ei competență scenică. Licențiată a Secției de Coregrafie a UNATC și Master în Artele Spectacolului Coregrafic, absolventă a Universității de Artă, Facultatea de Istoria și Teoria Artei, urmată și de mine, și doctorand în Cinematografie și Media la UNATC, toate acestea sunt treptele parcurse până în prezent de creatoarea spectacolului.
în prim-planul recentei piese s-a aflat desigur personajul prințesei Martha Bibescu, complexitatea personalității sale, strălucirea, elanurile, dezamăgirile și suferințele sale, puse excelent în pagină de o artistă de care până în acest moment nu știusem nimic, Kira Hagi, chiar dacă numele familiei sale este atât de bine cunoscut, dar în cu totul alt domeniu decât cel al artei teatrale. Acum am aflat despre studiile sale încheiate strălucit în 2018 la New York Film Academy și despre deja multiplele sale creații culturale: două piese scrise, regizate și jucate la Los Angeles, filmul Fragil, scris, jucat și produs în 2017 și rolul jucat în filmul lui Toma Enache despre Experimentul Pitești. Toate acestea evidențiază o personalitate complexă, tocmai potrivită pentru a pune în valoare o altă personalitate, aceea a prințesei Martha Bibescu, așa cum s-a și întâmplat. Alături de Kira Hagi, alți actori tineri, dar cu multiple experiențe teatrale și cinematografice, cei mai mulți cu care Sandra Mahvina mai lucrase, au pus și ei în valoare alte personalități care s-au aflat în jurul prințesei Bibescu –George Bibescu, întruchipat de Pavel Ulici, Clara, interpretată de Emilia Bebu, Emanuel Bibescu, interptretat de Marian Olteanu, Charles Louis de Beauvau Craon, evocat de Rareș Florin Stoica și Marcel Proust de Nicholas Cațianis. La evocarea momentelor de intimitate, de salon cultural sau de acută încleștare din perioada războiului, au contribuit, alături de jocul excelent al actorilor și muzica compozitorului Călin Grigoriu, scenografia lui Andreea Mureșan și luminile lui Cătălin Niculescu.
M-a bucurat această nouă creație, pe multiple planuri, căci ea a scos la iveală artiști tineri – actori și dansatori – deosebit de dotați, o nouă fațetă creativă a unei talentate coregrafe Sandra Mahvina, vitalitatea Asociației Secția de Coregrafie și a sectorului independent în ansamblul lui, care nu se împiedică de contextul cultural mai puțin fericit al momentului pe care îl traversăm și, nu în ultimul rând, subiectul ales, evocarea unei personalități culturale românești, Martha Bibescu, mult prețuită mai mult în Franța decât la noi.