Raluca Patriche
Între secunde
simt ca pe o arsură ușoară sub pielea tâmplelor,
un curent electric ce străbate podeaua de lemn și
lumina serii,
transformând aerul stătut în abur de mătase și fosfor.
lumea se descojește tăcut, sub privirea ta, lăsând la
vedere
mecanismul de aur și sârmă al unui univers care abia
acum începe.
mă uit la mâinile tale și văd în liniile palmelor traseele
unor galaxii
pe care aș vrea să le parcurg cu degetul, încet, ca un
cartograf orb.
ești o muzică auzită prin pereți subțiri, o promisiune
de ploaie de vară,
un vis pe care îl ai cu ochii deschiși în timp ce privești
cerul deasupra blocurilor.
e un instinct care-mi mută inima în vârful degetelor,
o rezonanță
ce îmi străbate sângele ca o lumină nefirească și
caldă.
nu mai e nevoie de nicio lămurire în această tăcere
de amiază,
totul se oprește într-o simplă vibrație a aerului dintre
noi,
ca un semn de carte așezat invizibil între secunda
asta și cea care vine.
Paul Ionescu
Descriptivism și granule de lirism.
Narcis Dorel Terchet
Nu am putut alege ceva reprezentativ.
Ana Maria Ilie
Aveți două volume publicate, nu eu trebuie să vă îndrum. Ați fi dorit recenzarea volumului?
Ioan Alexandru Morar Sitar
taie-mă.
taie-mi brațul și sădește-l,
cu degetele în sus.
palma mea se va mări de zeci de ori,
așa cum crește un stejar
în jurul unei singure ghinde minuscule,
până când liniile ei vor deveni râuri,
iar râurile vor despărți continentele.
sper ca în felul acesta
să îl pot cuprinde pe Dumnezeu.
nu în brațe –
brațele sunt prea mici pentru asemenea lucruri –
ci în podul palmei mele uriașe,
unde el se va așeza pentru o clipă
ca o pasăre migratoare
pe copastia unei bărci rătăcite în larg,
odihnindu-și aripile încă obosite de drumul lung.
poate că, uneori demiurgul obosește
de atâta cer,
și caută ceva pe care să-și lase greutatea.
îi voi susține călcâiele
ca să poată merge pe firmament,
iar el își va pune întreaga greutate
pe buricele degetelor mele.
atunci fiecare pas al lui
îmi va strivi câte o amprentă
și din fiecare amprentă strivită
va răsări spirala unei galaxii.
taie-mi ochii
dar nu-i arunca.
un ochi să-l despici în solzi
și dă-l peștilor.
de atunci înainte
mările vor privi.
celălalt ochi
taie-l în felii subțiri
și pune-le în mugurii migdalelor.
primăvara pomii vor deschide mii de pleoape albe,
se vor deschide simultan pe ramuri…
Eduard Gabriel Tănase
Am primit proza refăcută.
Alina Ilie
Aer de romanță, un cenaclu se impune.
Victorița Duță
Frecventați un cenaclu.
Ariana Zburlea
Da, cred că trebuie încercat la o editură, personaj credibil, Ilarion, și boala sa, hipertimesia, țin cititorul atent la trama lui.
Alexandru Andrei Marin
Versuri stranii, Pescărușul e textul liric cel mai reușit.
Caliopi Dicu
Nu asta înțelegem noi prin eseu, e un dialog sapiențial.
Cristina Lazăr
Despre timp scrieți cu sensibilitate, dar pe viitor alegeți subiecte mai potrivite vârstei.
Daniel Cristea
Aveți înțelegerea empatică a omului cu dorința de a-l ajuta, nu de a-l condamna pe cel care greșește. Dosarul, aveți dreptate în proza dvs., e o colecție de acte, mărturii, documente care nu ne restituie adevărul profund al unei persoane. „Omul din dosar“ e mereu unul vulnerabil.
Andreea Siia
Nu facem reclamă cărților trimise.
Mihaela A.Papiu
Am primit și al treilea poem.
Ion Dobre
Un cenaclu literar ar fi necesar, pentru a afla părerea mai multora despre cum scrieți. Eu sunt deocamdată rezervat.
Emilia Barari
Ceea ce ne-ați trimis este prea puțin, din păcate.
Alex Purcăruș
Poem lung, enumerativ, o schiță de eseu. Să sperăm că va veni, peste un timp, mai vizibil, fluxul poetic, deocamdată este vag, un fir subțire sub mulțimea momentelor și conceptelor chemate în scenă.
Ioan Silvan
Sunt versuri sprințare, un întreg volum cu un unic, obsedant motiv, Coca-Cola, oarecum amuzante.
Denisa Meghișan
Nu se înțelege ce ați dorit să faceți în textul dvs. Sunt propoziții izolate, fără continuitate. Profesorul/ profesoara de literatură, comunicare, filosofie etc. cred că v-ar putea sfătui și îndruma.
Florina Nedelcu
Aveți două volume publicate, dar revista România literară are alte criterii de exigență în ceea ce privește publicarea poeziei.
Ion Mândrescu
Nu depinde de semnatarul acestei rubrici ceea ce ne propuneți, un text critic, altfel interesant, preluat dintr-un film despre un artist vizual.
Mihaela Aionesei
Despre pantofi, masa de scris și fluturii din sertar
toată viața mi-am cumpărat pantofi
stiletto sport slingback
dar n-am știut să merg drept
pe nicio cărare
la fiecare răscruce
schimbam direcția
până am învățat că moartea este
un labirint
te naști
te pierzi
te cauți și când dai de tine
pleci cu picioarele goale
toată viața mi-am cumpărat
pantofi albi roșii verzi albaștri
dar n-am știut cu care pereche
să umblu după Tine, Doamne.
Departe de ultima
cădere în gol
caut sensul
un păianjen bătrân
desenează cărări
pe care nu apuc niciodată.
Masa de scris este o capcană
te pierzi în pânze
până nu mai știi cine ești
până luna cade
ca o secure și despică
timpul în două.
Valentin Pușcașu
Da, primim versuri satirice, parodii etc., cultivăm ludicul de bun gust.
Robert Boeru
Ar fi necesară o concentrare în versurile dvs., nu explicați, sugerați mai bine.
Teodora Mureșan
Știi cum ești?
Ca nucile verzi.
Mă mânjesc tot
Ca să te deschid.
Îmi faci palmele în toate
Nuanțele de verde.
Ți-ai pus amprenta pe mine,
înainte de a te desluşi.
Pe când dau să te dezbrac
De coaja Groasă.
Moale.
Te smulg din găoace, avid,
Să te gust.
Iar tu, amară.
Vai cât ești de amară.
Cu amărăciune mă pedepsești.
Tu aștepți, să vezi ce fac.
Îmi testezi răbdarea.
Te desfac cu grijă.
Te dezbrac
Atent.
Încet.
Curios.
Și aflu pe neașteptate
Cât de fragedă și dulce ești.
Iar acum tot ceea ce vreau
Este să am palmele verzi.
Bianca Crișan
Între două tăceri
M-am retras în burta spintecată de animal
Să îmi încălzesc miezul din piept-inima de sticlă.
Afară, fulgii de nea trecuți prin sită
Se grăbeau să ajungă pe pământ.
Am înotat prin sângele cald al nopții
Cu pupilele dilatate
Ca un copil ce se pregătește să se nască.
Îmi curge din ochi
Un lichid transparent și sărat
Pe care îl adun cu limba
Bobiță cu bobiță.
Tălpile mele goale imprimate pe asfaltul gri
Fac parte din memoria străzii alungite
Ca o viperă în stare de repaus.
Zgmotul trecătorilor se scurge în timpanele mele
Un tinitus neîntrerupt
Creator de muțenie interioară.
Virginia Gabriela Tanca
Se pot trimite versuri, dar publicarea în revistă nu este garantată de publicarea unor volume. Lucru valabil și pentru alți autori, e mai ușor să publici la o editură, decât într-o revistă ca România literară, care are meritul de a-și fi selectat riguros colaboratorii, de-a lungul mai multor decenii.
Precizare
Nu mi se pare potrivit să le răspund amănunțit autorilor care au deja două, trei volume publicate, o activitate literară relativ cunoscută sau colaborări la o sumedenie de reviste. Îmi concentrez atenția pe cei aflați în pragul debutului
