La Editura Universității din București a apărut o lucrare interesantă consacrată începuturilor literare ale lui Mircea Eliade. De aici și titlul Tânărul Mircea Eliade. De la scrierile adolescentului miop la prozele din „ciclul indian“ (1921-1935). Coordonată de Oana Soare, cartea reunește un grup de cercetători alcătuit din Sorin Alexandrescu, Gabriel Badea, Cristina Balinte, Liviu Bordaș, Bianca Burța-Cernat, Paul Cernat, Horia Corneliu Cicortaș, Petruș Costea, Bryan S. Rennie, Oana Safta. Fiecare dintre aceștia se bucură de o scurtă prezentare în finalul volumului. O notă ne avertizează că în lucrarea de față „sunt analizate prozele literare ale lui Mircea Eliade până la debutul editorial, în 1930 și scrierile din ciclul indian (1930-1935), mai exact Isabel și apele diavolului, Maitreyi, Lumina ce se stinge…, India și Șantier“. Afirmația este doar parțial adevărată, deoarece este ignorată tocmai creația literară de debut a scriitorului, povestirea fantastică Cum am găsit piatra filosofală. În schimb, se acordă o importanță deosebită studiilor entomologice ale „adolescentului miop“ și ambițiosului roman fantastic de „dimensiuni ciclopice“ (din păcate neterminat) intitulat Memoriile unui soldat de plumb. Mircea Eliade a debutat în data de 12 mai 1921 în Ziarul științelor populare și al călătoriilor cu articolul Dușmanul viermelui de mătase. De această gazetă se leagă începuturile activității publicistice a scriitorului aflat în devenire. Aici a tipărit o serie de Convorbiri entomologice și de însemnări purtând titlul Din carnetul unui cercetaș. La 27 decembrie 1921 a văzut lumina tiparului povestirea fantastică intitulată Cum am găsit piatra filosofală. Narațiunea a câștigat un concurs lansat de Ziarul științelor populare și al călătoriilor, în care elevilor de liceu li se cerea tratarea literară a unui subiect științific. Textul ar fi meritat un studiu independent, deoarece reprezintă o creație emblematică, ce anticipează întreaga literatură fantastică a scriitorului. Proiecția în vis, recursul la alchimie, întreținerea deliberată a ambiguității dintre planurile narative reprezintă trăsături ce anticipează viitorul maestru al genului. În plus, titlul narațiunii se dovedește simbolic, tânărul creator descoperind marile secrete ale creației (piatra filosofală). Aici trebuie căutat „primul Eliade“ și nu în Romanul adolescentului miop, care reprezintă un text emblematic pentru literatura de factură „autenticistă“ a scriitorului.
Cartea se deschide cu un Argument, care este urmat de două secțiuni ample: Primul Eliade, adolescentul miop și Scrierile din „ciclul indian“. Lucrarea se încheie cu un Excursus semnat de Liviu Bordaș, intitulat Prolegomene la Felix Culpa. Eliade, evreii și antisemitismul. La secțiunea consacrată „primului Eliade“, într-un studiu amplu și foarte bine documentat, Paul Cernat vorbește despre Adolescentul miop la școala insectelor. Oana Safta consacră un eseu amănunțit raporturilor dintre experimentul științific și alchimie în Memoriile unui soldat de plumb. Având în vedere subiectul abordat, numeroase observații s-ar fi potrivit și narațiunii Cum am găsit piatra filosofală, dar povestirea este ignorată de către exegeți. Bianca Burța-Cernat investighează raporturile dintre Tânărul Mircea Eliade și enciclopedismul lui Hasdeu, unul dintre mentorii spirituali ai savantului aflat în devenire, în timp ce Oana Soare abordează formulele narative prezente în Romanul adolescentului miop. Secțiunea consacrată „primului Eliade“ se încheie cu studiul lui Bryan S. Rennie, Acolo unde este voință, există și o cale.
Foarte interesante și bine documentate se dovedesc și articolele reunite la secțiunea dedicată „ciclului indian“. Horia Corneliu Cicortaș vorbește despre cele două toposuri simbolice care l-au marcat pe tânărul Eliade (Italia și India), în timp ce Bianca Burța Cernat dedică un amplu eseu romanului Isabel și apele diavolului. Remarcabil se dovedește studiul consacrat de către Sorin Alexandrescu romanului Maitreyi. Cristina Balinte analizează traducerile celebrei povești de dragoste în principalele limbi de circulație internațională, în timp ce Gabriel Badea dezvăluie semnificațiile romanului Lumina ce se stinge. Paul Cernat comentează insolitul „roman indirect“ Șantier, în prefața căruia Eliade face o serie de mărturisiri esențiale privind crezul său literar. În sfârșit, Petruș Costea reconstituie metamorfozele prin care a trecut volumul India. În felul acesta, se încearcă realizarea unui portret cât mai complex al artistului la tinerețe.
După cum se precizează în Argumentul cărții, volumul de față reprezintă începutul unei serii ce vizează „viața, personalitatea, opera lui Mircea Eliade și sfera lor de rezonanță, din perspectiva deschisă de editarea critică – pentru prima dată în România – a creației sale literare și publicistice“.