Prin abordarea trans disciplinară, Ian Mortimer, cunoscut istoric, arhivist și scriitor britanic, se înscrie în curentul istoriografic anglo-saxon alături de Christopher Dyer, Barbara Harvey, Amanda Vickery, Ruth Goodman, Suzannah Lipscomb ș.a., demonstrând, în construcții analitice minuțioase, că istoria este mai mult decât un argument statistic asupra trecutului și că rolul suprem al acesteia este, mai presus de orice, unul educațional. Ideea pe care o promovează este ilustrată prin excelență în lucrarea sa – devenită bestseller – Ghidul călătorului în Anglia medievală. Viața în secolul al XIV-lea, în care oferă o perspectivă mentalitară asupra lumii medievale, evitând clișeele și miturile la care adesea se recurge atunci când accentul cade pe această perioadă.
Deși analiza este construită în jurul conceptului de „călătorie“, autorul nu exclude referințele la tot ceea ce a însemnat economie, statistici, cuantificări, abordări cantitative și grafice în jurul cărora s-a construit universul medieval al specialiștilor. Chiar dacă aceste argumente sunt evidente – există chiar o para-lectură în aparatul critic al cărții –, acestea nu rigidizează expunerea istorică, iar rezultatul este un discurs atractiv, accesibil deopotrivă atât profesioniștilor, cât și publicului larg.
Din perspectivă cronologică, Mortimer se concentrează în mod special pe secolului al XIV-lea, argumentul său fiind sintetizat în fraza: „Această perioadă se apropie cel mai mult de concepția populară despre „epoca medievală“, cu cavalerii săi, cu turnirurile sale, cu eticheta, arta și arhitectura sa. Ar putea fi considerată chiar o chintesență a Evului Mediu, cuprinzând războaie civile, bătălii împotriva regatelor vecine ale Scoției și Franței, asedii, bandiți, monahism, construirea de catedrale, predici ale călugărilor, flagelați, foamete, ultimele cruciade, Revolta Țăranilor și (mai presus de toate) Moartea Neagră.“
Construcția sintetică a cărții are la bază două direcții – pe de o parte, faptul că ceea ce ne unește ca oameni, indiferent de epoca în care trăim, este infinit mai puternic decât ceea ce ne desparte („Trebuie să ne amintim întotdeauna că ceea ce avem în comun cu trecutul este la fel de important, real și esențial pentru viața noastră ca și acele lucruri care ne fac să fim diferiți.“) și, pe de altă parte, ideea că recon sti tuirea/reașe zarea/reclădirea unei epoci constituie elementul esențial și determinant în înțelegerea ei („Înțelegerea trecutului este o chestiune de experiență, precum și de cunoaștere, un efort de a stabili legături spirituale, emoționale, poetice, dramatice și pline de inspirație cu înaintașii noștri.“). În construirea argumentelor, sursele pe care le utilizează în analiză sunt atât inedite (cronici nepublicate, scrisori, relatări de familie), cât și edite, de tipul poeziilor, al textelor consultative, al documentelor de natură economică sau arhitecturală, al descoperirilor arheologice etc., care completează lacunele referitoare la anumite aspecte ce țin de viața cotidiană medievală.
Aspectele pe care se concentrează Mortimer sunt circumscrise întregului orizont existențial: peisajul (atât citadin, cât și cel rural), oamenii (cu „stările“ medievale aferente, bellatores, laboratores, oratores), viața cotidiană (vestimentația, alimentația, educația, umorul, politețea, banii, măsurarea timpului, veniturile, călătoriile, distracțiile), comerțul, siguranța, legea, sănătatea, igiena și practica medicală, pelerinajele, arta povestitului etc. Remarcabil este faptul că, dincolo de argumentul sursei, istoricul aduce în prim plan de fiecare dată afirmația conform căreia: „Cheia pentru a învăța ceva despre trecut poate fi o ruină sau o arhivă, dar mijlocul prin care putem să-l înțelegem este și va fi întotdeauna prin noi înșine.“ Prin urmare, în perspectiva invitației la călătorie pe care o inițiază încă din titlu, fie că se referă la Londra, York, Bristol, Canterbury, Oxford, Gloucester, Cambridge, Westminster etc., Mortimer, atenționează adesea cititorul prin sintagme de tipul: „ascultă“, „privește“, „mergi“, „înțelege“, „observă“, „plimbă-te“, „întoarce-te“, „întâlnește-te“, „concentrează-te“ etc.
Nu în ultimul rând, atât în analiza comparativă cât și în cea statistică, autorul ia în calcul atât factorii climatici ai perioadei, cât și pe cei care țin de biotopul și biocenoza specifice, firește, cu efectele colaterale pe termen scurt și îndelungat pe care omul le-a avut asupra peisajului și mediului. Rezultatul este un discurs istoric documentat, bazat pe informații și surse variate, care are însă avantajul de a fi scris într-un stil alert, accesibil și familiar. Așadar, o carte deopotrivă provocatoare, interesantă și plină de informații inedite, alături de un îndemn pe care autorul îl argumentează la fiecare pas: „Dacă crezi că suntem moștenitorii unui trecut viu, vibrant, și că este vital să înțelegem ce am fost pentru a înțelege ce suntem astăzi și ce vom fi în viitor, atunci s-ar putea să devii un călător în timp precaut și să pornești pe autostrada istoriei umane.“ Have a nice journey!