1. mărunţişul de pe masa din bucătărie
– nevarietur –
5 lăstuni prinşi în cârlig şi cu 2 zile gris-piper şi cu 3
grenade cu moarte ilariantă
cu inelul tras
şi iar 5 şi cu 2 şi cu 3
(aţi vrea să ştiţi nu-i aşa ce anume adun dar nu
vă spun
nu)
şi cu trei dinţi lipsă plus 33 de bănuţi câştigaţi la
popa-prostu _
ba nu – la tarot
din care scad
soarele şi luna –
n-am mai apucat să le văd chipurile
încleiate în mâzga de catran şi aer cianotic
când se ridică din ape bolnave
leşuri de poeţi sugrumaţi de o frumuseţe rea –
de emoţii toxice
de răscolul minţii –
şi eu voi fi singur între lumi
ca şi tine ca şi ei
fără să ne vedem
fără să ne auzim
şi voi scruta de pe dealuri de fum cum pustia care se tot
întinde
ne înghite pe toţi –
deja e aici şi acolo şi e uitare
ăsta-i tot avutul care mi-a mai rămas la sfârşitul zilei
după ce mi-am plătit
rătăcirile prin pădurea adormită de cloroform
bucuriile cu aguridă în bistroul Motanul Murr
şi pierderile de realitate tot mai dese
în somn în trezie în no man’s land
sunt mâncat de viu de însingurare și vinovăţie și frică
dar și tu și ei
peste sângele poemului îngheţat pe lama de cuţit
se lasă
o ceaţă aspră ca şmirghelul dar nu-i poate
şterge cuvintele
şi ceaţa de şmirghel nu poate şterge nici urmele de pe jugulară
când
un înger m-a smuls
pentru o clipă cât veacul
din extazul întunecat
şi m-a lăsat pe turnul de apă din gară –să fiu un punct care corodează zilele nopţile tonomatele de cafea şi arsenic îndulcite după gust
îmi rămâne pe măsuţa de mahon tristeţea unei vieţi din
care ai plecat
fără să iei ceva
fără să laşi ceva
pentru zile mai negre ca astea
dar rămâne şi un nod amar amar în gât
şi pustiul
şi el nu are margini nici briciul nici strigătul
nici povestea oricum neterminată
asta-i –
cu bănuţii de pe masa de bucătărie
pe care i-a uitat aşa în joacă
moartea
după ce mi-a măsurat gândurile şi paşii în
afara lumii
nu-mi pot cumpăra nici măcar
o cafea fără zahăr
în care să torn
pic pic pleosc
arsenicul zilei care tocmai sfârşeşte şi uguitul
înspăimântat
al porumbeilor
când tropăitul noilor rinoceri
umple piaţa învingătorilor
jucăm
eu şi hologramele mele străpunse de plumbul alb al unui septembrie de altădată
pe mărunţişul de pe masa din bucătărie –
5 zile negre şi cu 2 gri şi cu 3 fără nicio culoare
( nu vă faceţi griji tot n-o să vă spun)
şi cu trei dinţi lipsă plus 33 de bănuţi câştigaţi la
popa-prostu
ba nu – la tarot
din care scad luna şi soarele căzuţi din marea de smog
în varul uitării –
jucăm
pe copilăria mea care se dă pe gheaţă în fundul gol
până ia foc
les jeux sont faits
pe tinereţea care şi-a pierdut capul
pentru două rodii date în pârg
şi un salt în verdele îndurerat al ochilor tăi
les jeux sont faits
pe cerul gol când nu eşti aici
pe visul îngrozitor
cu foarfecele de tuns părul în cruce
în maşinăria de cusut vinovăţii de a fi altfel şi
din altă lume
les jeux sont faits
în piaţă –
noii rinoceri
veninul prelins pe colţi hohotul de fiere
barbar
în
prăpastia aşteptării din care n-am mai putut să ies
niciodată întreg
joc da da din altă lume
pentru un pumn de mărunţiş cu care
nu-mi pot cumpăra nici măcar
un vis de un bănuţ
de vremea rea
les jeux ne sont plus
2. durerea de a fi
vreau să dorm și să plutesc pe ape și apele să-mi
destrame carnea
să-mi limpezească amintirile
de zgură și spaime
dar eu mă zbat între durerea de-a fi și bucuria destrămării
și nu întrezăresc nici un liman
unde să nu vremuiască
și căpcânii să nu-și schimbe la lăsatul serii
obrăzarele
și peste prunul de la poartă să nu sufle de timpuriu
iarna
și iubirea mea să nu miroase a naftalină și drog
și cuvintele să nu moară
dar eu vreau să dorm și să plutesc pe ape și
rumoarea dezordinii
din adâncul fiinţei
să se amestece cu
șuieratul vântului peste canale cu scâncetul în somn
al unui câine hoinar
pe sacul ud din faţa ușii
cu fâșâitul nisipului în ziduri
cu liniștea
3. se vor auzi în iarbă cicadele
după căderea serii
eşti nerăbdător să te smulgi din stânca muntelui
în care te-a închis
la Kavala
uitarea celor pentru care
nu mai eşti nici duşman nici prieten
nici măcar un indiferent şi rece bună ziua
nici un dă-te naibii mai încolo
şi vremurile-s tot mai rele
dai jos armura sub care sângele încă nu s-a uscat
şi bătaia inimii dă să o crape
ca să galopezi
liber
beat de soare şi de sălbătăcia victoriei
până se vor auzi în iarbă cicadele după căderea serii
şi-ţi vor cotropi barba şi visele
îşi vor ascuţi elitrele
într-un pean
amar amar
de atâta trup tânăr zdrobit pentru victoria în sânge a
clipei
– auzi doar tu şi chiparoşii înainte de a dispărea –
şi valurile încă roşietice la Kavala
îţi vor izbi tâmpla şi bărbăţia cu ciocane de piatră
şi pâslă de iarbă de mare
şi pilitură de fier tânăr
şi ambră pentru zei şi pentru furnici
şi timpul te va subţia prin femeie şi băieţi
până vei fi idee şi vis
şi vei adăuga primăverii năprasnice
frumuseţea
aspră
a fiarei care vieţuieşte în tine
şi
unduirea vântului printre trestii şi poticnirea lui
nervoasă
în narcoza libertăţii
vei fierbe la foc mic poveştile cu sfârşit rău
şi mult aur
mirosind a sânge închegat
a piron de ţâţă de femeie călit
în flăcările dorinţei
pe muchia de cuţit dintre noapte
şi
noapte
şi răcoarea morţii şi râsul ei nestăpânit prin oglinzi
fierbinţi
te vor subţia tot mai mult cu slăbiciuni tot mai umane
cu poezie şi cântec
tristeţe şi încrâncenare
dragoste şi ură
gânduri şi pustie neagră
și
veţi zburda
tu și fiara îmblânzită de erosul îngândurat
într-o beţie sinucigașă
prin secole
prin sânge și poveste
după ochii întunecaţi
în care crește floarea fără de moarte
a uitării