Poeți contemporani de altădată: Emil Botta

în pace

Un alb coridor,

uluitor în pădurea cea neagră

parc-ar fi un tunel

tot din crengi înflorite.

Și mama vine spre mine

din întuneric, pe alb coridor,

mama moartă, lumină a ochilor

mei.

Și parcă aud

vocea mamei, cum nu mai e

alta,

parcă vorbește

mama, vermină și oase,

subpământești rămășițe:

Ai mâncat azi, băiete?

Dormit-ai azi-noapte?

…Și aspru și rece îmi este

răspunsul:

Pleacă mamă,

am mâncat, am dormit

și mi-e bine.

Și să nu vii înspre mine.

Ori dacă vii,

numai nu vorbi,

doar ia-ți fiul cu tine. l

(din vol. Un dor fără sațiu, 1976)