Visul unanimității (fie și nu neapărat „deplină“, cum visa Nicolae Ceaușescu) se spulberă pe zi ce trece. Fiecare dintre noi are convingerea că tot ceea ce crede el este chiar adevărul și că toți cei din jurul său cred la fel. De aceea, avem surprize enorme atunci când ne trezim în fața adevărului contrar, când opinia noastră este spulberată fără drept de apel, nu neapărat cu argumente logice.
Știrile false fac o carieră aproape la fel de strălucită, precum acelea corecte, dacă nu cumva și mai și. De câteva luni, lumea noastră este împărțită după criteriul „pro sau contra Putin“, „pro sau contra imperialismului rusesc“, „pro sau împotriva Ucrainei“. Cei care cred că dețin adevărul și că tot ce văd la televiziunile de știri despre acel război murdar, inițiat de Rusia lui Putin este împărtășit de toți oamenii pe care-i întâlnesc și cu care schimbă vorbe, nu neapărat idei, au parte de surprize mari când primesc replica acelora care dețin, ei, alte adevăruri, în general adevărurile Kremlinului. Așa mi s-a întâmplat mie, atunci când am auzit la o masă că de vină pentru războiul din Ucraina este America. N-am mai așteptat să aud argumentele pe care le mai auzisem că, dacă America nu le dădea arme ucrainenilor, nu ar mai fi murit atâția oameni. Adică, în subsidiar, dacă nu ar fi fost înarmați de NATO, în frunte cu SUA, ucrainenii ar fi fost cuceriți în doi timpi și trei mișcări și oamenii care și-au pierdut viețile ar fi scăpat de moarte. Adică mai bine o viață în lanț decât moartea. Pentru că nu e greu de imaginat ceea ce ar fi urmat unei capitulări rapide a Ucrainei în fața invaziei rusești.
Toate aceste alte opinii nu sunt întotdeauna inocente, deseori ele provin din comunitatea ideologică a celor care se hrănesc din propaganda Kremlinului. Nu ne vine să credem că, după ceea ce ni s-a întâmplat timp de peste 45 de ani, mai există cineva care să aibă încredere în colonizatorii sovietici de altădată, azi ruși.
De fiecare dată când un eveniment nefericit zguduie lumea, apar teoriile emanate din aceea, mare, a complotului mondial, din care derivă rolul nefast al evreilor, al reacționarilor, al CIA-ului, al MOSSAD-ului, dar niciodată acela al KGB/FSB-ului. Pentru că acesta din urmă aparține, ca argument, zonei noastre, de dincoace de comploturile mondiale. Încercarea de a discerne adevărul dintre atâtea știri, multe false, care circulă pe toate canalele și nu numai pe cele de televiziune, e un proces, însă, care nu e la îndemâna oricui. Fiind dificil, nu e prea des abordat de toată lumea. Egalitatea nu ne face deloc egali în fața miciunii și a manipulării. Mai sunt oameni care cred că Putin e tătucul care merită iubit, credeam că numai în Rusia, dar, din păcate, sunt și unii strecurați pe-aici, și unii care au trecut nu doar Nistrul, ci chiar și Prutul.
Îmi amintesc cum cineva, „nu spun cine, persoană importantă“, dar nu becher ca-n piesa lui Caragiale, deplângea, în noiembrie 1987, când cu manifestația de la Brașov, faptul că „de ce nu suntem toți uniți, de ce se întâmplă astfel de fapte?“ Desigur, afirmația putea fi luată și așa și așa, era una cu două, posibile, fețe, dar de data aia nu era. În fond, era în defavoarea manifestanților, fapt ce se putea deduce din inflexiunile vocii și din antecedentele persoanei.
Dar, în fond, fiecare mare eveniment nefericit care se întâmplă pe globul nostru, minuscul la scara universului, poate juca și rolul hârtiei de turnesol, care ba se înroșește, ba se albăstrește, nu neapărat când situația este, cum se spune, de această din urmă culoare. Din când în când, pe turnesolul uman îl ia gura pe dinainte și, deși vrea să pară albastru precum ceilalți, se face roșu, trădându-și interesele.
Dar, de fapt, culoarea naturală a hârtiei de turnesol e cea violetă!
Pe lângă ăsta, cameleonul e un mic copilaș. Căci el e viu, pe când hârtia, fie și de turnesol, dimpotrivă. Și totuși se schimbă…
Cum poți muri prefăcându-te mereu că ești altcineva, în funcție de cei de față! Și așa s-ar putea intitula aceste rân duri. Căci a fi înseamnă a avea o gândire proprie, stabilă, indiferentă la cele din jur. A nu o avea și a tot schimba culorile ce e altceva decât curată moarte a spiritului?