Versuri de Adrian Bodnaru

N-ai ciocni

un genunchi de fotbalist

celebru cu mine?

Doar așa,

să mai auzi o dată

cum țipă cristalul de Boemia

din nou,

de durere.

*

Când ai venit acasă

cu mâinile negre,

am crezut doar că-ți cauți

norocul.

Nu m-am gândit

c-ai descheiat la cămașă

chiar un om de zăpadă.

*

Foarte aproape de tine —

ca de două treimi

din suprafața unui pachet

de țigări

mesajul pe care nu

îl mai vede nimeni.

*

Nu uita cerceii de smarald

când faci bagajele!

Dacă ninge în Valea Regilor,

să facem și noi

o pisică de zăpadă acolo,

ca toată lumea.

*

De ce ne-am bucurat atât de mult

în 2007?

Dintotdeauna s-a putut trece

pe Tărâmul Celălalt

doar cu buletinul de Făt-Frumos.

*

Chiar ai spus „da”,

când am îngenuncheat

pe trotuar

să mă leg la șiret?

Mai ai bicicleta albă

de-atunci?

*

Te-aș duce sub primul bec

dac-ai purta o rochie

din fluturi de noapte.

Să vorbim ușor,

ușor până peste genunchi.

*

Mie poți să-mi spui tot —

sunt puternic.

Dacă mai găsești un loc liber,

pune-mi un mic magnet de frigider

pe cămașă.

*

Ai grijă de câine!“ –

nu vei găsi niciun

alt mesaj.

Mi s-a descărcat

telefonul de vânătoare

când îl curățam.

*

Cad frunzele,

de parcă ai zbura

cu o companie grecească.

Deja mi-a fost ziua?

*

Ce mai știi de avionul tău?

Mai zboară pe vârfurile aripilor

când toată lumea doarme

în casă?

*

Cum de nu dormi

în timp ce zburăm?

Gândește-te la ceva frumos:

cerul era un câmp de pantofi

după grindină.

*

În seara asta,

ca să fim între oameni

ca plantele carnivore între plante,

hai să comandăm odată

alune!

*

Uite,

va fi frumos la noapte!

Deasupra noastră

dă cu banul

un elicopter care transportă

o inimă.

*

E-atât de întuneric încât

țin o cretă în mână.

Dacă mă întorc puțin,

îmi șoptești?

*

Ce frumos miroase

toamna asta!

Un măr de cincizeci

de centimetri cubi

accelerează pe lângă mine.

*

A venit vremea

să mă gândesc la viitor:

să las o urmă rotundă

ca un pas

de pahar.