biografie și poezie
sau
mai spre seară sunt o simplă aplicație
Dacă nu ești un suflet zbuciumat
n-ai nici o șansă
De bine, de rău, intensitatea
te ține pe planșă până la fine
Uneori culeg alge în marea
din bucătărie
dar abia sarea de Himalaya
mă mai ține neînclinat
în Țara Pustie
să pot asculta fără a tresări
cântecul de seară al lui Emil
e ca și cum nu ar mai fi
orizontul ostil:
O, când norii trec
peste ale mării miragii,
Doamne, atunci se petrec
Secretele tale naufragii
Spre seară nu mai sunt eu cu mine
Sunt cu uitarea. Azi, Marta
spală roiul de-albine
și îi deschide poarta
să se pitească în pagini
de Filocalii
cu anluminuri de miere pe margini
și-ntre cotoare mii de făclii
Poate așa vor mai găsi
locul plăcut, insula-n care
îmi voi putea din nou aminti
lumina pierită-n uitare
aici în subterana de la Coquette
printre glasuri, Doamne, mereu nesătule
sunt doar un număr discret
de împărțit Ultimei Thule.