Distanța parcursă cu mașina de profesorii Colegiului Național Astrum pentru un eveniment de strângere de fonduri, organizat în Săptămâna Altfel: […] în a doua săptămână, Cristian parcurge 327 de km, iar Daniela parcurge 822 de km. Dacă mașina lui Cristian consumă în medie un litru la 33 de km în săptămâna 2, aprox. câți litri de combustibil a consumat în săptămâna aceea? a) 10; b) 17; c) 19; d) 21“. Problema enunțată nu este o problemă de matematică de clasa a III-a. Este „un raționament numeric, complex“, un item dintr-un subiect-model pentru Concursul pentru ocuparea funcțiilor vacante de director/director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar. Aș putea să exemplific și alți itemi din categoriile „raționament verbal, complex“, „raționament numeric, complex“ și „abilități manageriale transversale“, dar ar însemna să nu mă mai pot referi la alte fapte și la alte acte importante, complexe… Înainte de a trece în revistă un alt fapt, un alt act, trebuie să spun care este impresia care se dorește a fi lăsată prin organizarea acestui concurs1 – o astfel de evaluare i-ar valida pe candidați, respectiv pe viitorii directori. Mai mult, politicul nu ar mai avea niciun rol în numirile în funcție, fiindcă un astfel de concurs ar fi o veritabilă sită axiologică.
Acum trei-patru ani întâlneam și vedeam la TV elevi foarte buni, revoltați de cerințele banale și repetate de la Evaluarea Națională. Nu am întâlnit și nu am auzit acum niciun actual/viitor director de școală care să spună că dificultatea subiectelor propuse le subestimează inteligența. Din contră, subiectele sunt „complexe și necesită timp de gândire“. Candidații nu trebuie să scrie nicio literă, trebuie doar să încercuiască o variantă de răspuns din trei sau patru, pentru 30 de întrebări, în 120 de minute. Aș mai spune că doar șase întrebări verifică parcurgerea bibliografiei (patru texte juridice și câteva capitole din trei cărți) și că răspunsurile eronate la aceste întrebări nu elimină candidații din competiție.
În afară de aceste subiecte, am pe masa de lucru patru acte: OMENCȘ 5893/28.11.2016, Informarea/Adresa CNPEE nr. 2364/28.06.2021, Informarea M.E. nr. 128RS/26.08.2021, OME 5157/31.08.2021.
Primul document, Ordinul ministrului educației naționale și cercetării științifice cu numărul 5893 din 28.11.2016 „reglementează rolul temei pentru acasă, precum și raționalizarea timpului necesar efectuării acesteia“. Ordinul statuează la articolul 1(3): „Timpul necesar realizării temelor pentru acasă pentru un elev este de cel mult 2 ore, însumând toate disciplinele […]“. În plus, potrivit art.5 „În perioada vacanțelor, de regulă, nu se vor da teme pentru acasă […]“ și potrivit art. 6(2) „Notarea temei pentru acasă nu este obligatorie“!
Prin teme trebuie să înțelegem sarcini prin care se urmăresc „obținerea de rezultate imediate“, „obținerea unor efecte pe termen lung“, „obținerea unor efecte în planul dezvoltării personale a elevilor“, „consolidarea relației familie-școală“. Cum este cu putință să se obțină toate aceste rezultate în doar două ore de lucru suplimentar (teme) pe zi, la toate disciplinele? Mă întreb dacă în această situație profesorul de limba și literatura română mai poate da temă elevilor citirea unei cărți (care nu poate fi citită în 15 minute). Și mă mai întreb dacă ministrul care a semnat acest Ordin, intelectual de seamă, a ajuns ceea ce este astăzi lucrând, citind, învățând doar două ore pe zi.
în același Ordin, art.8 prevede că „În stabilirea temelor pentru acasă se va evita apariția unor efecte negative, de tipul: pierderea interesului elevului față de învățare […], oboseală fizică și emoțională, reducerea timpului liber destinat unor activități recreative […], adâncirea diferențelor dintre elevii performanți și cei aflați în dificultate etc.“. Mă interesează în principal ultima parte a acestui articol, fiindcă ea pune în lumină o realitate foarte tristă. În ultimii ani s-a tot încercat uniformizarea elevilor! Pe toate căile – programe noi cu multe conținuturi eliminate, preponderent cele de teoria literaturii, subiecte noi cu grad redus de dificultate, anonimizarea numelor la examenele naționale și, iată, diminuarea sau anularea muncii intelectuale individuale.
Al doilea act, Informarea/Adresa nr. 2364/28.06.2021, este emis de Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație „Către Președinții Comisiilor de bacalaureat județene/a municipiului București, în atenția profesorilor evaluatori din cadrul Centrelor Zonale de Evaluare“. Textul este următorul: „Pentru a asigura o evaluare unitară în cadrul examenului național de bacalaureat, proba E.a), trebuie să luați în considerare faptul că prepoziția, conjuncția, articolul [probabil doar formele proclitice, nu și acelea enclitice – n.m.], formele neaccentuale ale unor pronume (clitice) etc. sunt cuvinte și se vor număra în evaluarea acelor itemi pentru care a fost solicitat un număr minim/maxim de cuvinte.“ În continuare, este definit cuvântul, potrivit Dicționarului de științe ale limbii. Dacă a fost nevoie de o informare oficială referitoare la modalitatea de numărare a cuvintelor la examenele naționale înseamnă că aspectul acesta este absolut esențial. Înseamnă că este foarte grav dacă un elev răspunde în 110 cuvinte (aprox. 11 rânduri) și nu în 100 de cuvinte! Aceasta înseamnă – în viziunea autorului informării – că elevul nu are capacitate de sinteză și nicidecum că absolventul de liceu dorește să dovedească evaluatorului că merită să fie bacalaureat.
Următorul document la care mă refer succint este Informarea emisă de Ministerul Educației Naționale cu nr. 128RS/26.08.2021, care atenționează că „Începând cu anul școlar 2021-2022, profesorii diriginți și învățătorii nu vor solicita, colecta și prelucra informații cu privire la locul de muncă, ocupația sau profesia părinților“. Ultimul alineat aduce completările: „Până la actualizarea actelor de studiu, profesorii diriginți și învățătorii vor completa doar rubricile referitoare la adresa și numărul de contact al părintelui/reprezentantului legal“. De cel puțin cinci ani în cataloagele școlare nu mai există rubricile în care erau notate datele referitoare la locul de muncă și la profesia părinților. În condițiile în care angajați ai M.E.N. au avut aceste informații, atunci scopul acestui act (foarte promovat de media) a fost ca un anumit om să rămână în memoria celor neinformați ca acela care a remediat o situație gravă care nesocotea/încălca egalitatea de șanse?
În sfârșit, Ordinul 5157/31.08.2021 privind implementarea catalogului electronic în școli pilot invita unitățile de învățământ preuniversitar de stat și particular care consemnează situația școlară a elevilor (și) în format electronic să se înscrie (până în 10 sept. 2021) în acest program și să practice această formă de înregistrare a rezultatelor elevilor.
Cum există deja școli care pe lângă cataloagele clasice utilizează și cataloagele electronice, pe care părinții le pot accesa oricând, nu ar fi nimic nepotrivit în acest Ordin, la acest program. Ce este frapant, totuși? Frapant este că în unitățile de învățământ care s-au înscris în program „situația școlară, inclusiv rezultatele evaluării, se consemnează doar în catalogul electronic“! Citind acestea, oare doar mie îmi trece prin minte gândul că există riscul pierderii datelor din platformele utilizate? Mai mult, în situația în care „catalogul electronic se tipărește, semnează, avizează și arhivează de directorul unității de învățământ, la finalul anului școlar“, de ce nu ar putea să coexiste catalogul clasic și catalogul electronic?
În lipsa unor răspunsuri care să îmi alunge pesimismul, îmi închei interogațiile cu citarea art.6 al aceluiași act: „Direcția Generală România Educată [încă o Direcție Generală! – n.m.] monitorizează și evaluează pilotarea și propune măsuri de îmbunătățire, modificare și scalare a acesteia“…
_________________________
1 Acest articol a fost scris înainte de concursul pentru ocuparea funcțiilor de director/director adjunct din învățământul preuniversitar. Proba scrisă s-a desfășurat vineri, 15 octombrie. Pentru o imagine de ansamblu, exemplific un item dintre aceia mai puțin banali: În cadrul orelor de fizică, elevii observă cum, prin progresul rapid al tehnologiei din ziua de azi, podurile sunt din ce în ce mai sofisticate și se întind pe distanțe mult mai mari. Totuși, cutremurele rămân o potențială amenințare pentru aceste structuri imense, deoarece ele pot produce daune ireparabile și costisitoare unor poduri importante. […]. Nivelul ridicat de sofisticare al podurilor din ziua de azi elimină riscurile implicate de cutremure. a. Adevărat; b. Fals; c. Nu se poate spune (Enunț perfect contradictoriu! – nota autoarei).