Literatura tinerilor ediția a IX-a. Neptun 2026
Între 4 și 6 septembrie, la Casa Scriitorilor „Zaharia Stancu“ din Neptun, a avut loc cea de-a noua ediție a Festivalului „Literatura Tinerilor“. Organizat de Uniunea Scriitorilor din România – frecvența acestei manifestări este una anuală –, Festivalul a adus în prin-plan 13 tinere și tineri (care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România – condiție obligatorie pentru participare) până în 35 de ani care au concurat cu lecturi din poezie, proză și dramaturgie. Palmaresul celei mai recente ediții a „Literaturii Tinerilor“ a fost unul bogat. Marele Premiu „Literatura Tinerilor“ i-a revenit Denisei Arcip, București, Premiul Special al Juriului a fost câștigat de Mihaela Farcaș, Timișoara. Premiul Revistei „Dunărea de Jos“: Alexandra Mălureanu, Brașov. Premiul Revistei „Ex Ponto“: Robert Vladu, Craiova. Premiul Revistei „Luceafărul de dimineață“: Maia-Daniela Loloiu, Sibiu. Juriul care a acordat acestei distincții a fost compus din scriitorii Angelo Mitchievici (președinte), Cristian Pătrășconiu, Paul Aretzu, Liviu Capșa și Florina Zaharia. Festivalul a beneficiat de sprijinul Societății Naționale de Transport Gaze Naturale „TRANSGAZ“ SA, de parteneriatele media al revistelor România literară, Luceafărul de dimineață, Literatura de azi, Ex Ponto și Dunărea de Jos și, de asemenea, de sprijinul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman“ din Constanța și al Radio România Constanța. (Reporter)
Apariții editoriale recente Editura Limes ne readuce în atenție, prin volumul intitulat O parte pleacă, o parte rămâne, poezia lui Ioan Moldovan. Culegerea reunește ultimele texte lirice ale apreciatului poet optzecist plecat, din nefericire, prea devreme dintre noi. Prefața este semnată de Al. Cistelecan, care scrie: „Ce vanitate goală e critica literară se vădește acut când e vorba de cărți precum cea lăsată pe birou de Ioan Moldovan (și din care Rareș și Vlad au ales cele de aici; „postume“ e termenul uzual, dar mai corect ar fi „ultimele“). E ca și cum te-ai apuca să faci exegeza agoniei unui om care moare câte un pic zi de zi și care mai vorbește doar cu moartea.“ Reproducem un poem din această carte tulburătoare, care cuprinde însemnări de la frontiera ultimă, unde viața și moartea se întrepătrund: „De plumb, de dimineață, de seară, corect/ Deodată, în neteda lui întrebare constelații vii, pulsari, galaxii/ dar nu cele cunoscute/ Altele, în bulboane iluminând din interior./ O fântână, clipocind acolo sus și aici jos/ umflat de plâns, trebuie numaidecât/ să merg la înmormântare unde mă așteaptă Neamurile. / Trec printr-o sală de repetiții. Deranjez, urc scări de lemn/ pentru că numai dincolo îi pot găsi pe ai mei.“ (Cer)
Tot Editura Limes ne mai propune un volum de versuri Istoria norilor (Manifeste lirice avanpostiste), de Nicolae Leahu, poet basarabean și profesor la Universitatea din Bălți (Republica Moldova).
Ioan F. Pop publică la Editura Ratio et Revelatio volumul de eseuri Texte de trecut (in)existența. Este, în fapt, un text continuu, format din secvențe în care granița dintre genurile literare este ștearsă și diversele formule expresive, de la reflecție filosofică și teologică, la notații lirice și confesiuni ținând de biografia sa propriu-zisă și de cea intelectuală, concură pentru a da o imagine integratoare a unei existențe. Iată începutul acestei scrieri, în care Ioan F. Pop explicitează demersul său auctorial: „Texte de trecut (in)existența – umbre pe retina temporalității, scurte anamneze, aluviuni ale memoriei ce se lovesc de malurile propriilor realități. Mici oaze în care reveriile băltesc în luciul propriilor oglindiri, fantasme care caută pașii pierduți ai unui ecou. Rememorări care se lovesc de malurile zdrențuite ale amurgului. Pași rămași înapoia propriilor urme. Tăceri care și-au uitat unele cuvinte. Cuvinte care își amintesc alte și alte tăceri. (Cronicar)
Prezența criticii în revistele literare
Am citit revista Orizont (nr. 8), urmărind să vedem ce cărți trezesc interesul criticilor literari timișoreni și cum scriu aceștia despre ele. Astfel, Alexandru Budac alege să se pronunțe, în cadrul rubricii Cronica literară, asupra romanului Varegul de Flavia Teoc, apărut la Editura Polirom. Comentariul său critic se încheie pe un ton de evidentă severitate: „Nimic nu este verosimil în această carte ce demonstrează că între controlul teoretic al subiectului și aspirațiile literare ale Flaviei Teoc s-a căscat un fiord. Cu toată bibliografia de specialitate care îl susține, romanul istoric Varegul are mai multe neajunsuri decât romanele fantastice de duzină. Măcar ultimele sunt scrise pentru bani, oferă o poveste și țintesc un anumit public. În schimb, Varegul îți dă senzația că un savant s-a pitit într-o armură veche, unde troncăne cu un obiect metalic și țipă monoton către tine, bu-hu-huu, bu-hu-huu!.“
Grațiela Benga, în cadrul rubricii Estuar, comentează romanul lui Lucian Dan Teodorovici, intitulat Pe unde înoată urechinii (Editura Polirom). Iată cum sună concluzia acestei cronici: „Pe unde înoată urechinii este un roman realist care investighează straturile unor răni vechi, rămase deschise și încorporează metamorfoza candorii – fiindcă stereotipurile care generează ura se transmit intergenerațional. Rup solidaritățile copilăriei. Chiar și la vârsta inocenței, când frăția de cruce se stabilește cu seriozitatea jocului (așa cum făcuse Dani), stau la pândă, întotdeauna, urechinii.“ Sub titlul „Celălalt M.C.“, Alexandru Oravițan scrie, cu finețe, despre volumul de la Humanitas al lui Mircea Cărtărescu, Texistența: „Texistența recompune istoria unei posesii prin literatură și a desprinderii târzii de absolutul ei. Scrisul îl locuiește pe Mircea Cărtărescu, îl prelungește dincolo de corp și îl consumă. Îi oferă o identitate, apoi o desface în mai multe vârste. La capăt, cel care a scris și cel care (re)citește se întâlnesc pentru câteva clipe în aceeași oglindă. Niciunul nu-l poate înlocui pe celălalt. Împreună dau forma mobilă și contradictorie a celuilalt «M.C.»“
Iar Alexandru Colțan analizează cu empatie volumul lui Varujan Vosganian 150 de proeme: „Ceea ce frapează cititorul care deschide volumul 150 de proeme al domnului Varujan Vosganian (Editura Junimea, Editura Ararat, 2025) este numărul fațetelor unei scrieri pe cât de rafinate, pe atât de naturale în alunecarea ei pe albiile dicteului și ale revoltei beat – o scriere care trecând pe sub galeriile de ecou psaltic, ramifică o întreagă deltă de semnificații. Dincolo de punctele sale de convergență cu literatura liturgică – dacă ar fi să remarcăm numai tonul confesiv-meditativ, intensitatea combustiei afective ce armează resortul liric (XLIII), în rezonanța Psalmului 56, invocația (LXX) – ceea ce pare a caracteriza mai cu seamă fluxul liric este «rostirea mereu uimită, mereu inițială și inițiatică».“
Cărți diverse, analizate nuanțat, ar fi caracteristica acestor cronici din revista Orizont. (Cronicar)
Gala Națională SCRIITORII ANULUI 2026
Juriul celei de-a unsprezecea ediții a Galei Naționale „Scriitorii Anului”, alcătuit din Varujan Vosganian – președinte, Gabriela Gheorghișor, Ioan Holban, Mircea Mihăieș, Angelo Mitchievici, Irina Petraș, Vasile Spiridon – membri, a ales prin vot:
– Scriitorul lunii mai 2026: Mircea Bârsilă, autor al volumului de poeme Strigătul din oglindă, pentru poezia sa de rafinament și forță expresivă, construită pe o arhitectură melancolic-elegiacă;
– Scriitorul lunii iunie 2026: Andreea Răsuceanu, autoare a romanului Hemiptera, pentru maniera foarte convingătoare în care integrează în construcția sa ficțională câteva dintre marile teme profund umane: moartea, iubirea, timpul;
– Scriitorul lunii iulie 2026: Mircea A. Diaconu, autor al volumului Bucovina. Fals tratat de gastronomie și istorie politică, o originală și complexă antropologie culturală a Bucovinei și, prin ricoșeu, a românității în întregul ei. Gala Națională „Scriitorii Anului“ este un proiect al Uniunii Scriitorilor din România, sub egida Primăriei Municipiului Iași (primar: Mihai Chirica) și în organizarea Casei de Cultură „Mihai Ursachi“ (director: Adi Cristi).