Prezența criticii în revistele literare
De citit excelentul articol al lui Răzvan Voncu intitulat „Critica între autoritate și competență“, la rubrica sa Mizele literaturii, din revista Apostrof (nr. 8). Textul se remarcă prin luciditate și printr-o exactă reprezentare a raporturilor dintre critica literară și literatura actuală și înseamnă un răspuns de luat în seamă la întrebarea dacă, astăzi, critica literară mai poate sau nu să joace rolul major de îndreptar al literaturii: „Paradoxal, în literatura română mitul Marelui Scriitor – redus la privilegiile lui echivoce – continuă prin intermediul generației care ar fi trebuit să îl abolească. Iar când, în jurul anului 2000, critica literară s-a trezit din propria ei demisie, era prea târziu. Domeniul era deja ocupat de un haos axiologic imposibil de contenit. Receptarea ostilă a Istoriei critice a literaturii române, a lui Nicolae Manolescu, în 2009, a dovedit că o restaurare a autorității critice este imposibilă.
Apoi s-a prăbușit și presa literară, pe fondul deculturalizării generale, iar noile tehnologii de comunicație au schimbat modul de funcționare al culturii. Simulacrul de literatură a devenit accesibil oricui, chiar și celor care nu citesc nimic și au dificultăți cu gramatica sau ortografia limbii române. Ce autoritate ar mai putea avea critica literară, când marea majoritate a populației, deși alfabetizată, nu citește nici măcar o carte pe an?
A sosit momentul ca disciplina criticii literare să se retranșeze pe teritoriul competenței. Cu alte cuvinte, să fie mai puțin preocupată de o putere literară tot mai diluată, în realitate, și mai mult de revenirea la comentariul sistematic și aprofundat al literaturii. Să lase disputele fals-ideologice pe seama activiștilor cultural-politici și să revină la idei, la istoria literaturii și la instrumentele ei. Critica nu mai poate fi astăzi «locomotiva» literaturii și, cu atât mai puțin, a societății, cum a fost în timpurile lui Maiorescu sau Lovinescu. Ea ar trebui să fie – dacă nu sunt prea îndrăzneț – conștiința de sine a acestei literaturi, asumându-și lipsa de autoritate, în schimbul stimei care decurge din îndeplinirea unei misiuni.
Cum îi spunea Tudor Vianu distinsului său fiu, în anumite epoci «e mai nobil să slujești decât să creezi».“
*
O rubrică de critică literară recent apărută în revista Expres cultural este Cartea românească, al cărei titular este Daniel Cristea-Enache. În numărul 8/ august, 2026 al revistei ieșene, criticul publică prima parte a unui studiu subtil dedicat poeziei de început a lui Nichita Stănescu; în acea perioadă, marele poet „a creat în mod conștient o poezie «pe linie» și a câștigat, cu ea, încrederea forurilor“. Semnificativă este schimbarea, în bine, de paradigmă poetică pe care chiar și lirica aceasta conformistă a lui Nichita Stănescu o aduce, în comparație cu producția versificată a autorilor din generațiile anterioare. Și e de reținut paralela pe care o propune Daniel Cristea-Enache între o poezie dedicată Partidului de Nichita Stănescu și alta dedicată „Tătucului“ Stalin de Sanda Movilă: „Ambiguizarea discursului, multiplicarea cheilor de lectură, resemantizarea enunțurilor sunt trepte pe care produsul Sandei Movilă nu le urcă și nu le poate crea. Unidirecționat și de un conformism integral, «poemul» este definitoriu pentru o întreagă epocă «literară» și pentru regimul de constrângeri care a făcut-o să arate astfel.
În schimb, în poemul conformist al lui Nichita Stănescu, dedicat Partidului, acest conformism ideologic e radical diferit de cel al Sandei Movilă; și de o noutate frapantă. (…) Comunismul din textul tânărului Nichita Stănescu devine cosmic, ireal, metafizic, desfăcându-se de realismul socialist pedestru tipic, prin inserții imaginare inconceptibile în discursul poetic standard.“
*
Am reținut și semnalăm din revista arădeană Arca (nr. 2, 2026), cronica literară semnată de Vasile Dan la volumul recent Viteza trecutului. Elegii didactice, publicat de unul dintre poeții importanți de astăzi, Dinu Flămând: „Dinu Flămând este unul dintre cei trei corifei lirici, ca să spunem așa, aflați la început literar sub protecția și stimulul intelectual al tânărului universitar Ion Pop. El însuși, Ion Pop, era o voce lirică de neocolit a mișcării literare clujene, cunoscută sub numele «Echinox» din acei ani, 1969-1972, mereu invocat deja de istoricii literari din Clujul universitar. Așadar, unul dintre ei era Dinu Flămând, alături de Ion Mircea și Adrian Popescu. Ceea ce e uimitor la toți cei invocați aici e că niciunul nu și-a schimbat, în esență, în peste patru decenii, sunetul poeziei de la debut. La Ion Mircea era unul criptic și acut, în subtilități semantice și de viziune; la Adrian Popescu, unul cu fior mistic, fraged, curat în expresie, de o limpezime ce te izbește. Sunetul liric al lui Dinu Flămând, în schimb, e unul oral, retoric, torențial, impetuos, energic, virtuoz. O cascadă ce crește în flux și nu slăbește niciodată în construcția lirică amplă, polimorfă.“
Prin astfel de texte critice de calitate, critica literară își face cu evident succes datoria față de literatura noastră actuală. Ce bine ar fi dacă asemenea prezențe critice ar constitui regula, iar nu excepția în publicistica noastră culturală. (Cronicar)
Noutăți editoriale
Semnalăm două titluri noi. Criticul și istoricul literar Mircea A. Diaconu publică, la Editura Cartier, o carte foarte interesantă: Fals tratat de gastronomie și istorie politică. Lucrarea temeinică, atent documentată, bine scrisă și bine structurată, având și prețioase fotografii de epocă, oferă o lectură folositoare intelectual și plăcută. Iată câteva extrase dintr-o confesiune a autorului despre proiectul său literar: „Cu trimitere explicită la Al. Odobescu, titlul acestei cărți, care ar fi trebuit să pună în scenă un joc nu cu faptele (cu adevărul, cu atât mai puțin), mai păstrează ceva din intențiile inițiale. Chit că gastronomia devenise între timp un revelator al istoriei Bucovinei, perspectiva pe care îmi fundamentam explorările rămăsese una estetică. Mi se părea că totul – tot trecutul, adică – poate fi proiectat într-o lumină salvatoare. Ba chiar că, recuperate din tot felul de surse, faptele emană o vibrație care purifică. Pornită însă din Paradis, călătoria mea a sfârșit, fatalmente, în Infern. În Infern, nu doar contemplarea, ci și sistematizarea faptelor devine imposibilitate. Iar experiența ultimă pe care, ca exeget, o poți trăi este că faptele te înlocuiesc.(…) Aș vrea ca Falsul meu tratat de gastronomie și istorie politică să fie nu doar un studiu; de graniță, sau oricum altcumva, puțin importă. Visul meu e să fie și un manifest.“
La Editura Cartea Românească (redactor de carte Alina Neculachi), apare volumul de versuri toate ușile trântite dau naștere unui mic cutremur, semnat de Maria Curea. Tânăra poetă (n. 2003, studentă la Facultatea de Drept a Universității din Craiova) a câștigat, cu acest volum în manuscris, concursul de debut organizat de Uniunea Scriitorilor din România și Editura Cartea Românească. Reproducem un poem: „Femeile din familia mea/ nu știu să facă pâine/ au frământat vină în loc de aluat/ au făcut insule mici/ ne-am înghesuit/ am avut loc/ vina e sentimentul pe care îl știu cel mai bine/ îmi cumpăr ciocolată/ planific o vacanță/ dorm prea mult/ pornesc devreme centrala/ fac un sacrificiu pentru cineva/ nu e din familie// am mâncat-o de când eram copil,/ vina vreau să zic/ s-a întins pe organe/ i-a făcut inimii căptușeală/ acum inima se zbate într-o cocă groasă/ care nu se întărește/ avem vină proaspătă/ veniți să luați, să le dați copiilor voștri“
Alte două apariții editoriale recente, primite la redacție: la Editura Zorio, în Colecția Săgetătorul, a văzut lumina tiparului Antologia Concursului de Creație Literară pentru Elevi Tinere Condeie, ediție îngrijită de Petre Crăciun, iar la Editura Rawex Coms, apare un tom masiv cu titlul China focar de cultură și civilizație, avându-l autor pe sinologul Constantin Lupeanu.
Lectură plăcută! (Cronicar)
Reviste culturale regionale – Caligraf
Există o categorie anume de publicații culturale: revistele care există în diferite locuri din țară, fiind finanțate pe plan local și care îi au în atenție, firesc, pe literații din acea regiune și scrierile lor. Ca și în alte rânduri, continuăm să prezentăm astfel de reviste, pentru a le face cunoscute celor doritori, în condițiile în care tirajul și difuzarea nu le asigură o vizibilitate națională. Din această categorie face parte și Caligraf, revista de cultură editată de Centrul Cultural Teleorman, care apare la Alexandria, sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Numărul 7-8 (290-291), din iulie-august anul acesta, pe care l-am primit recent la redacție, ilustrează convingător un astfel de program editorial îndreptat spre literatura teleormăneană. Editorialul semnat de Stan V. Cristea se intitulează „Destinul unui oraș“ și evocă în ce condiții a devenit Alexandria capitala județului, în detrimentul altor municipii (Turnu Măgurele și Roșiorii de Vede): „Alexandria a fost aleasă prin voința unui activist venit de la regiune, în 1968, să pregătească reorganizarea județului, care și-a motivat alegerea astfel: «N-o să bat eu Volga până la Rușii de Vede!» – era vorba despre deplasarea lui de la București până în Teleorman cu un astfel de autoturism, cum foloseau pe atunci toți cei din activul de partid și de stat.“ Pe prima pagină, putem citi și un poem antologic de Marin Sorescu: „Am legat…“. Tot Stan V. Cristea este și autorul unui amplu comentariu critic intitulat „O biografie critică și politică“ (două pagini de revistă), despre volumul Tatianei Niculescu Viețile și morțile lui Constantin Noica, apărut la Editura Humanitas. Ana Dobre consacră cronica literară unei cărți de poeme, Om de pământ, publicată de Ștefan Mitroi la Editura Junimea. Sub genericul Profil liric sunt publicate pagini de versuri de Ana Ardeleanu și Alexandru Cazacu. Nicoleta Milea scrie despre antologia lirică Gustul și aroma poeziei, care conține versuri ale membrilor Filialei București – Poezie. Proză publică Gabriel Burlacu, iar Ștefan Mitroi este titularul rubricii Gânduri de scriitor. Alte texte critice, care recenzează apariții editoriale recente, semnează Titi Damian, Diana Dobrița Bâlea, Ella Leynard, Florian Copcea, Mihai Antonescu, Nicolae Georgescu, Otilia Ardeleanu, Cristian Gabriel Moraru, Alina Ancuța, Nicolae Dina, Florentin Popescu și Marian Apostol. Nicolae Scurtu este prezent cu un articol de restituiri, „Întregiri la biografia lui Pompiliu Păltânea“, iar Aurelian Alin Vasile semnează eseul „Elemente de gnosticism în poezia lui George Bacovia și Georg Trakl“. Revista Caligraf dă o imagine edificatoare privind potențialul literar al autorilor din această parte sudică a țării. (Cronicar)