După acest Campionat Mondial de Fotbal, m-am întrebat și eu, ca atâția alții bănuiesc, dacă fotbalul trebuie considerat doar un sport sau este mai mult decât atât? Pentru un răspuns în cunoștință de cauză, e necesar să vedem prin ce particularități anume se evidențiază actuala ediție. Și ne putem face o idee despre ce înseamnă Cupa Mondială la Fotbal în 2026, printr-un rezumat rapid, în cifre, plicticos pentru unii, dar necesar. S-au înregistrat o sumedenie de premiere, de recorduri. Astfel, au participat la competiție 48 de echipe, în loc de 32 acum patru ani. Și s-au jucat 104 meciuri, față de 64, în anul 2022. La fel, comparat cu ediția 2022, spectacolul fotbalistic a durat 39 de zile, în loc de 29 de zile, anterior, în Qatar. Apoi, actuala ediție s-a desfășurat pe 16 stadioane din trei țări, Statele Unite ale Americii, Canada și Mexic. S-a înregistrat un record de spectatori, 6 810 966 de pasionați ai fotbalului au asistat la meciurile disputate. S-au marcat 308 goluri, golgheterul competiției fiind Kylian Mbappé cu 10 goluri, urmat de Lionel Messi cu 8 goluri. Mbappé a primit trofeul Gheata de Aur. Iar Balonul de Aur, pentru cel mai bun fotbalist al turneului, i-a revenit jucătorului spaniol Rodri. Cei mai mulți jucători, 200, dintre cei selecționați în echipele participante la Cupa Mondială – 2026, activează în campionatele Angliei; urmează Germania cu 109 și apoi, cu 86, Franța și Spania. Iar dacă ne referim la echipele de club, cei mai mulți jucători prezenți la Campionatul Mondial în diferite selecționate joacă la Manchester City – 19 jucători, Bayern München – 18 jucători, Arsenal și Paris Saint-Germain – câte 16 jucători fiecare, F.C. Barcelona – 15 jucători. Să trecem la un capitol important, cel financiar. Ediția 2026 a însemnat pentru FIFA venituri record de 9 miliarde de dolari. Premiile totale acordate au atins și ele o sumă record: 871 de milioane de dolari. Fiecare echipă a primit, pentru participare, chiar și echipele care n-au trecut de grupe, câte 12,5 milioane de dolari. Iar Spania, care a triumfat, încasează 51 de milioane de dolari. Arbitrii au fost și ei recompensați, pentru simplul fapt că au fost selecționați să arbitreze la Campionatul Mondial, cu suma de o sută de mii de dolari fiecare. În fine, să mai amintim o noutate: la finala dintre Spania și Argentina, pauza dintre reprize a durat dublu decât sfertul de oră regulamentar. Pe scena de pe stadionul Metlife Stadium din East Rutherford, New Jersey, la pauză sau înainte de începerea partidei, au urcat artiști faimoși ca Madonna, Shakira, BTS, Justin Bieber, Robbie Williams, Nicole Schrezinger, Laura Pausini și Tom Cruise. Arenele, pline ochi, la fiecare meci, erau impresionante prin dotări și realizare arhitectonică. Unele dintre ele, total acoperite, erau dotate cu aer condiționat pentru zeci de mii de spectatori.
N-am spus nimic despre costul biletelor la meciuri. Au existat și bilete ieftine de 60 de dolari, însă doar câteva sute, pentru fiecare echipă la fiecare meci, vândute prin federațiile din țările respective. Altfel, la finală, biletele au costat între 2030 de dolari, categoria IV și 6730 de dolari, categoria I. În realitate, pe piața liberă, pentru finală, cel mai ieftin bilet se vindea cu 7000 – 8000 de dolari, prețul mediu a ajuns cam 11 000 – 12 000 de dolari, iar pachetele VIP și locurile la loje au atins cifre astronomice, între 20 000 și 34 000 de dolari. Astfel, acest Campionat Mondial de Fotbal a devenit cel mai scump eveniment sportiv din istoria Americii. Asupra acestui aspect voi reveni. Deocamdată, îmi propun să fac câteva observații privind calitatea fotbalului jucat. De precizat că sunt opinii fără pretenții, ale unui simplu privitor, care nu pretinde că ar deține inițiere, competență în domeniu. Prima constatare ar fi că nu mai există echipe mari și echipe mici, atâtea reprezentative fără recunoaștere, fără experiență competițională au jucat de la egal la egal cu superputeri fotbalistice. Apoi, fotbalul este un sport care s-a internaționalizat. În formațiile nou apărute, practic fără palmares fotbalistic, ale unor țări din Africa sau Asia, întâlneai frecvent jucători activi în Premier League, sau în La Liga, sau în Bundesliga, sau în Serie A, sau în Ligue 1. Globalizarea a făcut ca talentele excepționale să fie urmărite, „vânate“ și aduse în cele mai importante campionate, chiar și dacă ar fi de găsit la ceea ce s-ar putea numi capătul lumii. Au fost nenumărate meciuri spectaculoase și, bineînțeles, am asistat la evoluții spectaculoase ale unor jucători: Messi uluitor, unii ar spune chiar genial, pentru Argentina, Mbappé și Olise pentru Franța, Haaland și Odegaard pentru Norvegia, Rice, Saka și Bellingham pentru Anglia, Rodri, Pedro Porro, Yamal pentru Spania. Meciul suprem, finala dintre Spania și Argentina, nu mi s-a părut unul foarte reușit. Mult mai interesante s-au dovedit partidele din semifinale, când Spania a întrecut cu 2-0 Franța, care, până atunci, era în mintea tuturor favorita acestui Campionat Mondial. Partida a fost una în care Spania s-a dovedit într-adevăr o echipă, acoperind coerent toate sectoarele de joc, cu un mijloc puternic și cu o apărare extraordinară (de altfel, n-a primit decât un singur gol în toată competiția!). Cât privește cealaltă semifinală, Anglia – Argentina, echipa lui Messi, a câștigat grație talentului excepțional al lui Messi, pe de o parte și, pe de alta, din cauza greșelilor antrenorului german Thomas Tuchel care, la 1-0 pentru Anglia, a adoptat o tactică pierzătoare: l-a pus pe Kane pe post de apărător în loc să-l lase să fie ce este, un atacant, un om de gol; l-a scos din teren pe Rice, nu l-a introdus în joc pe Saka. Un meci extraordinar de frumos a fost confruntarea pentru bronz dintre Anglia și Franța. Acest spectacol a încântat pe toată lumea și a probat incontestabil de ce fotbalul fascinează o planetă întreagă. Și, de subliniat, a contribuit la calificativul care i s-a dat acestei ediții a Campionatului Mondial: o întrecere grandioasă, cu o organizare remarcabilă.
Vorbeam despre prețurile exorbitante ale biletelor, mii, chiar zeci de mii de dolari. Sume inimaginabil de mari. La acestea se adaugă celelalte cheltuieli, transportul cu avionul din țările de baștină ale suporterilor pe continentul nord-american, transportul tot cu avionul între diferitele orașe ale desfășurării competiției, cazarea, masa acolo, plus altele și altele. Totul, însumat, o mică avere. Și totuși, sute de mii de oameni de pretutindeni s-au încumetat să se prindă în aventura aceasta amețitoare, convinși că merită efortul pecuniar. Și erau fericiți, trăiau extaziați clipele de victorie sau în lacrimi, momentele de înfrângere. Le vedeam la televizor chipurile: transfigurate, simțind la unison, bărbați și femei, persoane în vârstă și copii, exprimându-și cu entuziasm satisfacția sau, tot așa, cu nemărginită însuflețire, deziluzia. Manifestările acestea de bucurie colectivă nemaiîntâlnită sau de decepție la unison a mii, a zeci de mii de oameni nu se petreceau doar acolo, pe stadioane, ci și în piețele publice din capitalele țărilor care erau în joc (Paris, Buenos Aires, Madrid, Londra), și chiar în țările care nu erau direct reprezentate la suprema întrecere (Bucureștiul nostru, de exemplu). Nu știu o altă manifestare sportivă sau de altă natură care să stârnească atâta pasiune, care să-i captiveze pe oameni atât de diferiți, să-i sincronizeze în sentimente, să-i facă să reacționeze identic, cu atâta intensitate, și care să pună în mișcare atâta forță și determinare sufletească. E magia incomparabilă a fotbalului. În parte, enigmatică. În parte, explicabilă prin aceea că omul este o ființă socială, care simte nevoia irepresibilă să adere, cu ardoare, la un grup anume, la un trib anume. De aceea, evident, fotbalul nu este doar un sport, ci este un fenomen social și cultural de dimensiuni mondiale, care depune mărturie despre firea umană miraculoasă. Și este o sursă de incomensurabilă energie, de bucurie fără margini, care uneori, iată, ne inundă, ne ia în stăpânire făpturile trecătoare.