Romanul de debut al lui Éric Chacour, Ce que je sais de toi – apărut și în România, la Humanitas Fiction, în traducerea Mădălinei Ghiu cu titlul Ce știu despre tine – este proaspăt și convingător. A surprins critica literară și a convins juriile Prix Femina des lycéens, Prix France-Québec, Prix de Cinq Continents de la Francophonie și Prix des Libraires.
Cu o derulare epică neașteptată într-un Egipt conservator, tendință accentuată de parcursul politic asumat și de aristocrația filofranceză, Éric Chacour creează iluzia unei desfășurări plate și alimentate de conflicte interioare. Tarek, personajul principal, un protagonist în proiecția unui narator necunoscut în primele două treimi ale romanului, moștenește nu numai meseria tatălui său, aceea de medic, ci și cabinetul său, desfășurându-și viața între activitatea profesională și cea de familie, care o mai cuprinde pe mama sa autoritară, pe sora mai mică, Nesrine, pe iubita și ulterior soția sa, Mira, și pe Fatheya, servanta cunoscătoare și păzitoare a secretelor familiei. Tarek se dedică meseriei sale și deschide un cabinet privat într-un cartier sărac al capitalei egiptene, în Moqattam, unde se apropie de familia unei femei atinse de o formă rară de afecțiune neurodegenerativă. După moartea femeii, tânărul medic îl angajează pe fiul ei, Ali, în cabinetul din Moqattam, iar între ei se naște o poveste de dragoste care sfidează în primul rând societatea conservatoare a Egiptului de la sfârșitul secolului al XX-lea, apoi firescul unui parcurs narativ așteptat. Această intrigă, întârziată în curgerea monotonă a unui traseu epic impregnat de practicile unei aristocrații care constată decăderea progresivă a Egiptului, bulversează complet această derulare și, în urma unor retrageri, respingeri și, mai ales violențe, Tarek se vede nevoit să plece în Canada, unde își va relua viața de la zero. Cu diplome profesionale nerecunoscute de statul canadian, cu un mediu care necesită o continuă adaptare și o mare atenție la toate detaliile, medicul își găsește un refugiu în propria memorie, bulversată sistematic de cineva care încearcă să îi rescrie viața dintr-o altă perspectivă. De altfel, romanul, unitar stilistic, este alcătuit dintr-o consistentă parte a proiecției la persoana a doua, intitulată Tu, în care Tarek parcurge etapele unui Bildungsroman clasic din perspectiva unui personaj rezoner necunoscut, care îi (re)scrie biografia, dintr-o mai redusă ca dimensiuni parte a doua intitulată Eu, devoalându-l pe misteriosul personaj narator în căutările sale legate de identitatea, evoluția și conflictele interioare ale lui Tarek și o addenda, intitulată Noi, un spațiu proiectiv și neutru al potențialităților. Surprinzătoare și reușită este această construcție atipică a parcursului epic, dar fără variațiuni stilistice, ascunzând în procesul lent al derulărilor și configurarea intrigii, și devoalarea personajului narator, cu atât mai mult cu cât protagonistul este un interiorizat, greu de expus dintr-o perspectivă extradiegetică în raport cu primele două treimi ale romanului, dar folosindu-se de mijloace verosimile, cum ar fi, de pildă, fie un soi de complementaritate, fie un soi de contagiune a stărilor de spirit (pentru că, a vorbi despre empatie e un pic cam mult):
„Mira îți lăsase un număr de telefon. O sunai uneori, mai puțin pentru a afla vești de la ea, cât pentru a evalua iminența întoarcerii ei. Îi răspundeai la întrebări cu banalități care erau absolut nesemnificative în raport cu existența pe care o duceai în absența ei. Încheiați convorbirea spunând că vă e dor unul de celălalt; pentru ea era o întrebare, pentru tine un alibi.
Fără să-ți dai seama de asta, tristețea îți luase locul lângă ea. O melancolie care nu prea i se potrivea și care nu mai avea să o părăsească. La început, ea se întreba dacă de acum era necesar să-i prevadă un loc acestei noi companii sau dacă aceasta din urmă va ajunge, la rândul ei, să se sature de ea. Pe măsură ce săptămânile treceau, Mira a înțeles că acest sentiment difuz o va ține de acum înainte de mână oriunde s-ar fi aflat. Mână în mănă, era suficientă o presiune neașteptată pentru a-i redeștepta amintirea. Mirastenia.“ (p. 110)
Cu atât mai dificilă, dar excelent controlată, este perspectiva auctorială de a expune trăirea în povestea de dragoste într-o societate retrogradă, având drept protagonist un medic apreciat, provenind dintr-o comunitate creștină, levantină, păstrătoare a unor norme stricte, ancorate în vremuri demult apuse. Obsesia mamei protagonistului pentru cultura franceză e obsesia pentru o perioadă a remodelării Egiptului, ieșit de sub protectoratul britanic și croindu-și drumul propriu, deși destul de inconsistent, prin revoluție, monarhie constituțională, lovitură de stat și republică, apoi prin extensia ideilor panarabismului lui Nasser și prin conflictele cu Israelul din perioada lui Sadat, până la autoritarismul îmblânzit de politica de „infitah” a lui Mubarak. În acest cadru perceput a fi al unei constante căderi, care își proiectează imaginile de fundal, protagonistul acumulează interior și suferă într-un univers constrângător și respingător.
Surprinzător stilistic și prin luxurianța redării, reflectând în plan secund un univers al transformărilor politice și sociale și în prim-plan, cu ocheanul întors, abundența de trăiri și sentimentul unei insuportabile apăsări zugrăvit din exterioritatea unei instanțe narative neobișnuite (luându-și pe alocuri în serios rolul de instanță auctorială), romanul Ce știu despre tine nu este un simplu debut. Tânărul canadian quebecoez cu origini egiptene Éric Chacour este convingător și strălucitor stilistic prin jocul narativ tu – eu – noi, prin ponderea proiectivă a 2/3 din poveste tratate la persoana a II-a singular, pentru ca la persoana I singular – și preponderent tot ca reflectare a celuilalt – să rămână doar o treime, iar la persoana I plural o coajă nesemnificativă. Peste acest joc pronominal Éric Chacour așază, sub semnul destinului și al memoriei, al fatidicului Mektoub, adică „(așa) a fost scris”, în ponderile 2/3 trecut și 1/3 prezent, și o brumă de viitor care schimbă totul, începând de la aceste proporții.