Poem de Mihai Măniuțiu

despre poezie
ce mai iepure sperios poezia!
ți-e și milă de ea
dacă n-o înșfaci în clipa în care
înțepenește
înainte de salt − moartă de frică
și într-un fel de extaz bolnav –
pas s-o mai prinzi! nu
n-o mai ajungi din urmă:
e ca o locomotivă
ieșind de pe șine
deasupra unui vulcan