Editoriale din revistele literare
Ni se pare remarcabil editorialul intitulat „Țara Miței Baston“, semnat de Ion Vartic în nr. 2/ 2026 al revistei Apostrof. Textul din Apostrof pornește chiar de la un editorial publicat în revista noastră (nr. 1-2, 2026), cu titlul Sub soarele negru al cuvântului „scandal“. Este, din partea redactorului-șef al revistei clujene, un gest elegant, care ține de acea normalitate a publicisticii literare după care tânjim și care e greu de atins, o normalitate care înseamnă civilitate, atenție la opiniile altora, dialog de idei, feed-back, nu monologuri fără ecou, vorbire în deșert. Cităm din Apostrof: „Totul e scandal. E întru totul simptomatic că în media nu apar niciodată cuvintele polemică sau conflict, ce presupun un cu totul alt nivel ideatic și intelectual, ci numai și numai scandal, cu sugestia primară de insulte reciproce, de încăierare și agresivitate generale. E tot mai accelerată degradarea mentală și intelectuală în modul în care gândesc și se exprimă zilnic demnitarii actuali și purtătorii lor de cuvânt, modele de comportament verbal pentru anonimii de pe rețelele sociale.“ De ținut minte e și finalul editorialului: „De ani de zile, nestingheriți, tonul agresivității primare îl dau în parlament, filmându-se pe sine cu telefonul, preluați de televiziunile fericite, strănepoata urlătoare și strănepotul mâncător de cofeturi tricolore ai «electricei» Mița Baston, ea însăși pro-suveranistă, în viziunea din teatru și din film a lui Lucian Pintilie. Așadar, conform partiturii arhetipale, ilustrate de nemuritorul Caragiale: «Nae: Vrei scandal cu orice preț? Mița: Da, vreau scandal, da… ai uitat că sunt fată din popor și sunt violentă; ai uitat că sunt republicată, că-n vinele mele curge sângele martirilor de la 11 fevruarie; … și am să-ți torn o revuluție, da’ o revuluție… să mă pomenești!…» Sentimentul românesc al ființei nu ni-l dă Miorița, ci Mița Baston. Ea este adevărata noastră eroină națională, căci România de astăzi este țara Miței Baston.“
Aflată acum într-o postură nouă, aceea de redactor-șef al revistei Ramuri, Gabriela Gheorghișor lasă deoparte veșmintele de cronicar literar și le îmbrăcă pe acelea de editorialist. În textul intitulat „Darul ca pharmakon“, din nr. 2/ 2026 al lunarului craiovean, scriitoarea evocă o personalitate literară marcantă pentru literatura noastră și pentru revista Ramuri. E vorba despre Marin Sorescu. Dar ce face un critic literar când se transformă în editorialist? Desigur, nu-și uită prima pasiune, critica. O demonstrează și Gabriela Gheorghișor în articolul amintit, în care analizează subtil și adecvat un poem, Darul, al celui care a fost unul dintre cei mai importanți redactori-șefi ai revistei: „Marin Sorescu, poetul care a făcut din demitizare o strategie de creație de mare succes, o tematizează într-un poem din volumul Tinerețea lui don Quijote, intitulat chiar «Darul». Pe ideea demistificării universale construiește o parabolă poetică despre potențialul său destructiv, ironia devenind aici tragică.“
Cum se vede, editorialele din revistele literare sunt substanțiale și oferă surprize plăcute. (Cronicar)
Noutăți editoriale
Semnalăm o apariție-eveniment, la Editura Humanitas: volumul V din Platon, Opera integrală, care cuprinde dialogurile Timaios, Critias, Philebos și Scrisoarea a VII-a (singura scrisoare considerată autentică dintre cele treisprezece atribuite lui Platon). Dintr-o notă la volumul V, aflăm: „Toate aceste patru opere aparțin perioadei târzii din creația filozofului – așa cum o arată mai ales argumentele stilometrice (vezi POI, 1, 20 ), precedând totuși marele dialog Legile, ultima operă a lui Platon, rămasă neterminată, pentru care am rezervat vol. VI din POI.“ Apariția integrală a operei lui Platon în limba română reprezintă un act cultural major pentru care trebuie să-i fim recunoscători realizatorului acestui proiect excepțional, Andrei Cornea, care semnează traducerea, introducerea și notele acestui tom.
La Editura Limes apare „o carte altcumva“ (după cum o numește Liviu Ioan Stoiciu însuși), Cartea de dinainte. Gabriela Botici în dialog cu Liviu Ioan Stoiciu (cu pagini de jurnal și poeme inedite, texte de frontieră; restituiri). E un volum masiv (peste cinci sute de pagini, format mare), care reușește să contureze un portret convingător al scriitorului. Iată ce spune editorul despre această carte: „Nu vă speriați, dimpotrivă, cutezați să intrați și să zăboviți în laboratorul de creație al lui Liviu Ioan Stoiciu, care are generozitatea de a se mărturisi cu maximă luciditate și cu o sinceritate fără rest, devoalând parte din secretele artei sale, momentele semnificative ale devenirii poetice și literare, dar și nodurile existențiale care i-au marcat destinul.“
O carte care deja a avut comentarii critice extrem de apreciative în presa culturală, inclusiv în revista noastră, este excelentul volum de memorialistică Meserii nerecomandate femeilor (apărut la Editura Polirom, în seria de autor), semnat de Gabriela Adameșteanu, scriitoarea considerată de critica literară cea mai importantă prozatoare română de astăzi.
Un foarte elegant volum de poezie, cu titlul Copiii din casa de dinainte, semnează Alexandra Mureșan, la Editura Charmides. E o carte-album, căci versurile de calitate sunt însoțite de reproduceri policrome după lucrările admirabile ale artistului plastic Maxim Dumitraș. Despre calitatea poeziei scrise de Alexandra Mureșan vorbește poetul Ion Mureșan, într-un text care ține loc de prefață: „Poeziile Alexandrei Mureșan îmi par a fi rodul unei imaginații necruțătoare, căci versurile trec, imprevizibil, de la zone de gingășie și finețe de filigran (…), la tușele de cruzime și autoironie(…).“ De altfel, poetul Ion Mureșan este un susținător fervent al acestei tinere poete de talent (a se citi chiar în acest număr al revistei noastre cronica pe care o semnează el la volumul Copiii din casa de dinainte).
Lectură plăcută! (Cronicar)
Reviste literare – Conta
După o nedorită întrerupere (nedorită nici de redactorii publicației, nici de cititorii care o apreciază), revista trimestrială Conta reapare, din păcate nu cu sprijinul autorităților publice nemțene, așa cum ar fi firesc, ci cu fonduri obținute de redacție de la diverși sponsori. Numărul 39 (ianuarie – martie, 2026), primit la redacție, reconfirmă calitatea acestei publicații. Am reținut din sumarul bogat editorialul „Unde ne sunt cititorii“, un text bine argumentat, semnat de Adrian Alui Gheorghe, directorul revistei. Reproducem începutul articolului: „Cărțile, da, știm unde sunt: în librării, în biblioteci, pe tarabe, prin mall-uri, prin târguri, în anticariate. Dar unde ne sunt cititorii? Criza lecturii pare să fie una majoră, înregistrată în statistici, în procente de carte vândută, răsfoită, în indicatori culturali care exprimă la un moment dat starea individului și a societății. Fenomenul este unul global, cu diferențe de la țară la țară, de la continent la continent chiar. Unde este societatea românească la acest nivel? În multe statistici europene privind consumul cultural ne aflăm pe ultimele locuri, procentele de cititori și de cumpărători de carte sunt extrem de firave, lectura pare în România o activitate în agonie.“ Iată și finalul editorialului, pregnant: „Mai mult, scriitorul, în epoca AI, pare să fie în postura promotorului unei religii care se dovedește a fi părăsită de zeii ei, cei care au format-o, care i-au dat consistență și gestica ritualului. Și o ultimă constatare: cititorul a obosit înaintea scriitorului. Noapte bună!“. Semnalăm și dialogul lui Adrian G. Romila cu Adrian Jicu, invitatul revistei. Tot Adrian G. Romila îl intervievează pe Codruț Baciu, prozator care, în 2025, a debutat la Editura Polirom cu volumul de povestiri Împărăția cerului și a eclerului. O amplă anchetă a revistei are ca subiect Bancul și literatura. Ne sunt propuse eseuri de Bogdan Marius Istrate și Vlad Alui Gheorghe. Proză publică Nicolae Stan, Dumitru Augustin Doman, Ioan Usca, Bogdan Perțache, și Savu Popa, iar versuri semnează Dumitru Chioaru, Mircea Stâncel, Laurențiu Ciprian Tudor, Ovidiu Alexandru Vintilă, Ion Dorofte, Eugen Barz, Mihai Merticaru și Emil Nicolae, al cărui poem intitulat „Romance“ îl și reproducem aici: „Într-o casă albastră/ cu meri în grădină/ și fructe de aur/ migrând sub tulpină// o Evă brunetă/ cu gust vienez/ te-nvăța să pășești/ din bemol în diez// dar cum anii te plimbă/ din vis în real/ astăzi casa-i un Babel/ din beton vegetal// iar din valsul acela/ în vastul hotel/ un ecou mai vibrează/ în ritm infidel“. Conta – o revistă care se citește cu plăcere și cu folos. (Cronicar)
Teleorman, un județ conectat la literatura română contemporană
Sub genericul Proza iese pe scenă, Centrul multifuncțional pentru tineri din Alexandria, județul Teleorman, a găzduit, în ziua de 12 martie, o întâlnire literar-muzicală la care au fost prezenți scriitorii Varujan Vosganian, Gabriel Chifu, Hanna Bota, Ioana Drăgan, Dan Stanca și Ștefan Mitroi, inițiativa acestei manifestări inedite revenindu-i ultimului dintre aceștia. Spunem inedită, pentru că scriitorii prezenți au lecturat doar începutul unui text din creația proprie, continuarea revenindu-le actorilor Daniela Nane și Ovidiu Cuncea. Ca și lui Ionuț Bogdan Ștefănescu, care a dovedit veritabile virtuți actoricești, asigurând, totodată, cu ajutorul flautului său fermecat, mai multe momente muzicale încărcate de emoție. Criticii literari Angelo Mitchievici și Daniel Cristea-Enache au prefațat succint, dar convingător, ieșirea pe scenă a fiecărui autor, iar Cristian Pătrășconiu a dat cursivitate evenimentului în calitate de moderator. Toate acestea, în fața unui numeros public, căruia i se cuvine un cuvânt de laudă pentru interesul arătat literaturii române de azi. Co-organizator, alături de Uniunea Scriitorilor, Consiliul Județean Teleorman a fost reprezentat de vicepreședintele Mihai Pisică. Pe lângă firescul bun venit adresat oaspeților, acesta a prezentat, în premieră națională, putem spune, proiectul viitoarei Case Memoriale Marin Preda. Felicitări, binemeritate, tuturor! (Rep.)