Scriitor bestseller în Franța, Michel Bussi – publicat cu mai multe romane la Editura Polirom – a fost prezent de curând în România, la București și la FILIT Iași, cu ocazia apariției celui mai recent titlu, Cod 612. Cine l-a ucis pe Micul Prinț?. Pentru fanii Micului Prinț (carte vândută în milioane de exemplare în întreaga lume, a doua cea mai tradusă carte din lume, după Biblie, ne spune Michel Bussi) și ai lui Antoine de Saint-Exupéry, această carte este binevenită, atră gătoare în maniera în care e concepută pentru a repune pe tapet misterul dispariției scriitorului, pe 31 iulie 1944, într-un zbor cu avionul de-a lungul coastei Medi te ranei. Michel Bussi creează, de-a lungul cărții – scrisă în oglindă cu Micul prinț, și împrumutând stilul poetic și metaforic de acolo – o analogie între misterul dispariției, la final, a protagonistului din Micul Prinț și însăși dispariția – rămasă nedezlegată până azi – a autorului său (la doar câteva luni de la publicarea cărții). De fapt, cartea de față este consacrată mai ales biografiei lui Antoine de Saint-Exupéry, reluată și reinterpretată la modul policier de câteva personaje de prim-plan, biografie punctată însă de foarte multe informații legate de destinul cărții sale care l-a făcut celebru, până astăzi: Micul Prinț, o carte pentru copii și pentru adulți, în egală măsură, ce reușește să atingă un limbaj universal, capabil să se adreseze celor mai diverse culturi. Poate că, în aceste vremuri de scindare și violență socială și nu numai (sub un nou spectru al războiului), acest mesaj universal-uman promovat cu atâta pasiune de pilotul de război – în Al Doilea Război Mondial –, la origine aristocrat din Lyon, Antoine de Saint-Exupéry, ar trebui reconsiderat și revalorizat, ca o poartă de acces spre natura umană, comună nouă tuturor.
Revenind la romanul lui Michel Bussi, scriitorul francez a declarat, în privința intențiilor sale: „Ideea nu a fost să scriu o altă biografie a lui Saint-Exupéry, există deja foarte multe. Am vrut cu adevărat să scriu o ficțiune cu personaje inventate, dar care să fie extrem de bine documentată, astfel încât cititorul să învețe multe lucruri despre Saint-Exupéry și Micul Prinț. O modalitate de a ajunge la alți cititori – cei care, poate, nu s-ar aventura într-o biografie sau într-un roman istoric.“ Și într-adevăr, prin personajele inventate, cu aer de detectivi, Michel Bussi revizitează viața lui Antoine de Saint-Exupéry (relațiile de familie, de cuplu, despărțirea de soție, legătura cu o altă femeie etc.), și mai ales dispariția lui misterioasă – printre scenariile căreia figurează și o posibilă sinucidere, sau o dispariție voită.
Dar să începem cu începutul. Într-o zi, Neven Le Faou, mecanic și specialist în avioane vechi, primește un telefon straniu, de la un miliardar camerunez, Oko Dòlo, dispus să-i plătească zece mii de euro pentru evaluarea unei epave de avion. Ajuns pe iahtul celui din urmă, o va cunoaște pe tânăra Andie, de douăzeci de ani, detectiv(ă), „stagiară la compania Fox“, cum se recomandă – alături de care va porni pe urmele lui Saint-Exupéry. Împreună cu miliardarul camerunez („omul de afaceri“, ca și „geograful“ și alții, mai încolo, e o figură cu cheie, trimițând la personajul omonim din Micul Prinț), vor porni pe iaht spre insula Riou, în Mediterana, în largul Marsiliei. Acolo au fost găsite, la începutul anilor 2000, rămășițele avionului lui Saint-Exupéry, dar și o brățară care, după toate aparențele, i-a aparținut. Or, protagonistul lui Bussi, Neven, e chemat pentru a identifica epava, ce se dovedește a fi avionul scriitorului dispărut misterios, un P-38 Lightning; în schimb, agila detectivă respinge autenticitatea celorlalte obiecte, brățara sau stiloul Parker 51. Plecând de la faptul că, în afara epavei, nimic nu a fost confirmat cu certitudine, iar trupul scriitorului aviator nu a fost găsit niciodată, Michel Bussi își lansează personajele într-o aventură plină de poezie și mister, în care indiciile policier se împletesc cu pasajele lirice și emoționale, dar și cu trimiteri cu cheie la Micul Prinț al lui Saint-Exupéry.
Bătrânul miliardar camerunez, sexagenar și reumatic, le dezvăluie celor doi „aleși“ misiunea care îi așteaptă (un fel de predare a ștafetei): „Mi-am consacrat viața, energia și averea Micului Prinț. Mi-ar lua prea mult să vă explic, însă povestea asta mi-a schimbat viața. Am împărtășit această pasiune cu alți cinci nebuni. În cele patru colțuri ale lumii. Am fondat un club, Club 612, care avea un singur scop, sau două, mai exact, dar care se contopeau într-unul singur: rezolvarea misterului morții lui Saint-Exupéry și a Micului Prinț. (…) Micul Prinț moare la sfârșitul poveștii lui Saint-Exupéry. Foarte ciudat pentru o poveste pentru copii, nu credeți? V-ați întrebat vreodată cine l-a ucis pe Micul Prinț? Ați observat vreodată cât de asemănătoare sunt morțile Micului Prinț și a lui Saint-Exupéry, la câteva luni distanță una de cealaltă?“
În fața uimirii exprimate de Neven, surprins de analogie, mica detectivă desfășoară – în sprijinul lui Oko Dòlo – un întreg arsenal de argumente/indicii de roman polițist (mizând pe simbolistica universală, de conte philosophique, a Micului Prinț): „De ce îl avertizează Micul Prinț pe cititor? O să par mort și lucrul ăsta nu va fi adevărat. (s.a.) Nu te împinge să vrei să afli ce s-a întâmplat de fapt? Dincolo de aparențe? (…) Enigme și iar enigme! Povestea asta e plină de ele. Ca să nu mai vorbim de cele din jurul morții lui Saint-Exupéry, sau din jurul arhivelor amantei sale, Nelly de Vogüé, păzite pentru alte câteva decenii de-acum înainte, sau din jurul faimoaselor valize ale soției sale Consuelo, care țin în ele toate secretele personale ale lui Saint-Exupéry și pe care nimeni nu le-a deschis de mai bine de cincizeci de ani. Mai vrei și alte mistere? Ce zici despre acea scrisoare pe care mama lui Saint-Ex a primit-o la un an după moartea aviatorului, în care îi scria voiam să te liniștesc, sunt foarte bine?“
Neven și Andie se alătură celor cinci membri excentrici ai Clubului 612, unit de pasiunea pentru Saint-Exupéry, într-o călătorie în lume la capătul căreia ajung mai degrabă la o cunoaștere de sine și la iubirea pentru literatură (și Saint-Exupéry) văzută ca receptacol al valorilor profunde ale umanității, în ce are ea mai prețios. Ba chiar, dintre ipotezele analizate rând pe rând în carte, cu privire la dispariția scriitorului, avem de-a face și cu următoarea, cea de pe urmă, care confirmă valoarea de netăgăduit, aproape arhetipală, a operei literare pentru condiția umană: „Se sacrifică (Saint-Exupéry, n.m.) pentru ca, dispărând, din lipsa, din absența, din golul pe care îl lasă, din legenda care se creează și înfrumusețează faptele, să se nască Micul Prinț, dublul său de hârtie! (…) Într-un fel, Micul Prinț e cel care l-a ucis pe Saint-Exupéry sau, mai precis, Saint-Exupéry a dispărut pentru ca Micul Prinț să poată trăi…“ În numele iubirii și al responsabilității (învățate de la Saint-Exupéry), Neven se va reîntoarce acasă, la Véronique, deși se simte atras de tânăra detectivă.
Carte plină de poezie și enigme, infuzată de lirism, dar nelipsită de umor, Cod 612. Cine l-a ucis pe Micul Prinț? vorbește despre iubirea de literatură și de umanitate, împrumutând ceva din farmecul și fascinația misterioasă pe care o exercită – și astăzi, la atâția ani distanță – personajul Micului Prinț și creatorul său.