Scriitorul maghiar László Krasznahorkai a câștigat Premiul Nobel pentru Lite ratură în 2025; mo ti vația juriului Aca demiei Suedeze: „pentru opera sa captivantă și vizionară care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei“.
László Krasznahorkai s-a născut în orașul Gyula, localitate situată la câțiva kilometri de granița cu România. După numeroase călătorii – care i-au influențat în mod decisiv opera –, unele dintre acestea în Asia (întinse pe durate lungi), după ce a locuit mai mulți ani la Berlin, a revenit în Ungaria natală, în prezent trăind retras undeva în zona dealurilor din Szentlászló.
A debutat cu roman în 1982, cu volumul Sátántangó. Cartea – care are și o versiune în limba română – a fost tradusă în engleză în 2013, fiind imediat recompensată cu Best Translated Book Award. În 2015, lui László Krasznahorkai i-a fost acordat Man Booker International Prize, una dintre cele mai importante distincții literare din întreaga lume. Despre cartea de debut a scriitorului maghiar, Academia Suedeză notează în comunicatul publicat joi, 9 octombrie, odată cu decernarea Nobelului pentru Literatură: „Romanul înfățișează, într-un limbaj de o sugestivitate puternică, un grup de locuitori ruinați care trăiesc la o fermă colectivă abandonată din mediul rural ungar, chiar înainte de prăbușirea comunismului. Liniștea și așteptarea domnesc, până când carismaticul Irimiás și tovarășul său Petrina – despre care toți credeau că au murit – apar brusc în peisaj. Pentru locuitorii care îi așteptau, ei par mesageri fie ai speranței, fie ai Judecății de Apoi.“
În același comunicat al Academiei Suedeze se menționează, de asemenea: „László Krasznahorkai este un mare scriitor epic din tradiția Europei Centrale, care se întinde de la Kafka până la Thomas Bernhard și este caracterizat prin absurd și exces grotesc. Dar paleta sa este mai largă, iar el privește de asemenea spre Est în adoptarea unui ton mai contemplativ și mai fin calibrat“.
Cărțile lui László Krasznahorkai în limba română
Două sunt, până acum, titlurile traduse în limba română din opera celui mai recent laureat Nobel pentru Literatură. Ambele, la Editura Trei, în seria Anansi. Mai întâi, Sátántangó (à propos, cartea a și fost ecranizată, într-un film de notabil succes, cu László Krasznahorkai în rol de scenarist pentru versiunea cinematografică a cărții). Despre aceasta, editorii români notează următoarele: „Într-un sat pustiit din Ungaria, într-o atmosferă înecată în mucegai, rugină și putrefacție, personajele romanului Sátántangó caută din răsputeri să-și aleagă un drum în viață, să găsească răspunsuri și să supraviețuiască. «Știi, dansul e slăbiciunea mea», spune unul dintre ele – și, dansând, uită cu toții de nenorocirea pe care o lasă în urmă, de putregaiul care macină lucruri, de clădiri, care cad pe oameni. Totul e mișcare, dans în Satantango: personajele, care-și părăsesc casa în căutarea unei fantezii; natura, care ocupă cu repeziciune locul lăsat gol de oameni și freamătă nevăzut; destinul, care îi ține pe toți într-o așteptare nestatornică, ispitindu-i cu semnele salvării; chiar și timpul are zvâcniri neașteptate, ordonând materie după principii stranii. Și totul se petrece în virtutea unei așteptări al cărei sfârșit nu se întrevede, al cărei adevăr e încă departe.“
Al doilea roman tradus la noi e Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim. În prezentarea aceastuia se menționează: „Pretextul romanului îl constituie întoarcerea baronului Béla Wenckheim în orașul său natal din Ungaria, după o lungă perioadă de exil petrecută la Buenos Aires, de unde a fugit din cauza datoriilor imense lăsate în cazinouri. Dorința lui secretă este să se împace cu iubita din liceu, Marika. Ceea ce urmează însă este o simfonie a confuziei, o înlănțuire de evenimente haotice în care sunt angrenați politicieni de provincie și infractori mărunți, dar și un straniu Profesor, un savant de renume mondial care cercetează mușchiul de copac și încearcă să se detașeze, în izolare, de orice formă de gândire. Fără să știe, locuitorii orașului se află pe marginea abisului, a morții iminente care se apropie pe ritmurile melancolice și isterice ale ceardașului.“
Ambele romane au fost traduse în limba română de Ildikó Gábos-Foarță.
Ungaria – două Premii Nobel pentru Literatură
După distincția din acest an, Ungaria a adunat deja două Premii Nobel pentru Literatură; primul Nobel literar din dreptul vecinilor noștri de la Vest i-a fot acordat lui Imre Kertes.
Într-o ierarhie all time a Nobelurilor pentru Literatură, la vârf, clasamentul este următorul: pe prima poziție – Franța, care are nu mai puțin de 16 Premii Nobel pentru Literatură; odată cu Nobelul pentru Literatură câștigat în 2020 de Louise Glück, Statele Unite s-au instalat pe a doua poziție a clasamentului pe țări – cu nu mai puțin de 11 asemenea premii. Pe poziția a treia: Marea Britanie, cu 10 Premii Nobel literare.
1901 este primul an în care s-a acordat prestigioasa distincție, francezul Sully Prudhomme fiind cel căruia i-a fost conferită. Rudyard Kipling a fost cel mai tânăr câștigător al Nobelului pentru Literatură (la 41 de ani), iar Doris Lessing, cea mai în vârstă (88 de ani la data decernării). De asemenea: Boris Pasternak, în 1958, a trebuit să refuze acest premiu, în urma presiunilor autorităților sovietice, iar Jean-Paul Sartre l-a refuzat din proprie inițiativă, câțiva ani mai târziu, în 1964. Un amănunt foarte interesant este acela că 12 dintre cele 18 Nobeluri literare acordate femeilor au fost conferite în ultimii treizeci de ani – în următoarea ordine: (1991) Nadine Gordimer; (1993) Toni Morrison; (1996) Wislawa Szymborska; (2004) Elfriede Jelinek; (2007) Doris Lessing; (2009) Herta Müller; (2013) Alice Munro; (2015) Svetlana Alexievici; (2018) Olga Tocarczuk; (2020) Louise Glück; (2022) Annie Ernaux; (2024) Han Kang. Celelalte șase premii pentru femei scriitoare au fost acordate la intervale foarte mari de timp – în următoarea ordine cronologică: (1909) Selma Lagerlöf; (1926) Grazia Deledda; (1928) Sigrid Undset; (1938) Pearl S. Buck; (1945) Gabriela Mistral; (1966) Nelly Sachs.
La început, Premiul Nobel pentru Literatură valora circa 40.000 de dolari. Astăzi, cine e desemnat câștigător primește și un cec în valoare de 11 milioane de coroane suedeze (aproximativ 1,2 milioane de dolari). Alfred Nobel, cel care a dat numele acestor premii, a murit în data de 10 decembrie, în Italia, la San Remo; această zi anume a fost desemnata pentru a fi data oficială la care se decernează, în cadru ceremonios, Premiile Nobel. Cu excepția Premiului Nobel pentru Pace (care se decernează la Oslo), toate celelate Nobeluri – inclusiv cel pentru Literatură – se decernează la Stockholm. În anii 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942, 1943 nu au fost acordat Premii Nobel pentru Literatură. Un ultim amănunt: medalia Premiului Nobel este din aur de 18 carate, cântărește aproximativ 730 de grame și are un diametru de 6,6 cm.
Cele mai recente zece Premii Nobel pentru Literatură
Iată care sunt, exceptând laureatul din acest an, cei mai recenți 10 câștigători ai Premiului Nobel pentru Literatură dinaintea acestuia. În 2015 – Svetlana Alexievich, pentru „scrierile ei polifonice, un monument închinat suferinței și curajului în vremurile noastre“; în 2016 – Bob Dylan pentru „crearea de forme noi de exprimare poetică în marea tradiție a muzicii americane“; în 2017 – Kazuo Ishiguro pentru „romanele sale de mare forță emoțională care dezvăluie abisul de dincolo de sentimentul nostru iluzoriu de conectare cu lumea“; în 2018 – Olga Tokarczuk, pentru „o imaginație narativă care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă traversarea hotarelor ca o formă de viață“; în 2019 – Peter Handke, pentru „o operă marcantă care, cu ingenuitate lingvistică, a explorat periferia și specificitatea experienței umane“; în 2020 – Louise Glück, pentru „vocea ei poetică inconfundabilă care, prin frumusețea sa austeră, face universală existența individuală“; în 2021: Abdulrazak Gurnah, autor născut în Zanzibar, pentru „înţelegerea sa lipsită de compromisuri şi plină de compasiune față de efectele colonialismului şi față de destinul refugiaţilor la intersecţia dintre culturi şi continente“; în 2022: Annie Erneaux – „pentru curajul și acuitatea clinică cu care descoperă rădăcinile, înstrăinările și constrângerile colective ale memoriei personale“; în 2023: Jon Fosse – „pentru piesele și proza sa inovatoare care dau glas celor nespuse“. În fine, în 2024: Han Kang – scriitoarea sud-coreeană, pentru „pentru proza sa poetică intensă care confruntă traume istorice și expune fragilitatea vieții umane“. (Sinteză realizată de Cristian Pătrășconiu)