Ca toate celelalte universități vechi din Europa, cea din Padova își desfășoară activitatea într-o mulțime de sedii. Unele sunt clădiri noi, iar altele foarte vechi, de patrimoniu. După o duminică liniștită, cu plimbări prin orașul-muzeu, cu o vizită lungă la Catedrala Sant’Antonio și cu întâlniri cu câțiva dintre prietenii profesorului Alexandru Niculescu, luni, 31 martie, împreună cu doamna profesoară Florica Dimitrescu, soția maestrului, și fiul lor, istoricul Adrian Niculescu, ne-am îndreptat spre Palazzo del Bo, învăluiți de soarele blând al unei dimineți mediteraneene.
Ajunși aici, gazdele ne-au condus spre sala Archivio Antico, unde urma să aibă loc o reuniune de o zi, sub denumirea de Gioranata in memoria di Alexandru Niculescu (1928 – 2024).
Manifestarea a fost deschisă de către organizatorul acesteia, profesorul Dan Octavian Cepraga, titularul Catedrei de Limbă și Literatură Română de la Universitatea din Padova. A urmat salutul instituțional al mai multor personalități din Italia și România. Primul a venit din partea reprezentantului primăriei din Padova. În programul întâlnirii, era anunțat „un saluto di Emil Hurezeanu“, care l-a cunoscut pe prof. Al. Niculescu în perioada exilului. Textul ministrului Afacerilor Externe trebuia să fie citit de Gabriela Dancău, ambasadoarea României la Roma. Aceasta a trimis însă un video cu propriul discurs, un encomion-șablon protocolar. Sentimentul de jenă a fost însă disipat de Cristian Luca, directorul Institutului Român de Cultură și Cercetări Umanistice din Veneția, instituție fondată de Nicolae Iorga. Prezent ca de fiecare dată la manifestările din mediul academic dedicate României și limbii române, Cristian Luca a evocat cu prețuire activitatea profesorului Niculescu în Italia și momentele lor de colaborare. Profesorul Roberto Merlo (Universitatea din Torino), președinte al Asociației Italiene de Românistică, a subliniat contribuția romanistului Alexandru Niculescu la dezvoltarea studiilor de limbă și literatură română în universitățile din Italia și la înființarea societății profesionale care îi reunește pe româniștii italieni.
Lucrările celei de a doua părți a întâlnirii au început cu discursul introductiv al profesorului Lorenzo Renzi (Padova), în care sunt rememorate etapele majore ale colaborării sale cu Al. Niculescu și activitatea de romanist și românist a acestuia. Renzi și Niculescu s-au cunoscut la Viena, unde au lucrat în perioada 1963–1965 ca lector de italiană și, respectiv, de română.
În anii 1960–1980, Universitatea din Padova, prin Alberto Limentani, Carlo Tagliavini și Gianfranco Folena, era centrul de greutate al cercetărilor în domeniul lingvisticii romanice comparate. La invitația lui Tagliavini și a lui Folena, Niculescu pleacă la Padova în toamna lui 1965, unde va rămâne timp de șase ani, ca lector de română. Aici, leagă o strânsă prietenie cu cei trei romaniști padovani și cu elevii acestora, Lorenzo Renzi, Laura Vanelli, Guglielmo Cinque și Anna Dal Cengio. Prin Niculescu, Renzi se apropie de limba, literatura și cultura românească, devenind nu numai unul dintre cei mai importanți lingviști din istoria lingvisticii romanice, ci și unul dintre cei mai competenți româniști europeni, înscriindu-se astfel pe linia excelenței, alături de Rosa del Conte, Alf Lombard sau Ladislau Gáldi.
În 1967, la inițiativa marelui lingvist Tullio de Mauro, ia ființă Societatea de Lingvistică Italiană (SLI). Niculescu a fost unul dintre lingviștii fondatori și vicepreședinte al SLI între 1969 și 1971. La Padova, împreună cu Renzi, Niculescu avea să înființeze, în 1986, Societatea de Studii Românești Miron Costin, care funcționează și astăzi, în cadrul Departamentului de Studii Lingvistice și Literare al Universității.
În perioada sa padovană, Niculescu a publicat numeroase studii și articole de lingvistică românească sau romanică comparată. În 1966 apare, la București, Individualitatea limbii române între limbile romanice, în care face lumină în legătură cu mai multe aspecte privitoare la istoria limbii române, o cercetare în perspectivă romanică. Iar în Italia, împreună cu Florica Dimitrescu, publică în 2000 Testi romeni antichi (secoli XVI – XVIII), Padova, Antenores, pentru uzul specialiștilor și al studenților româniști.
Întors în țară în 1971, devine șeful Departamentului de Lingvistică Romanică, Limbi și Literaturi Iberoromanice. În 1974 înființează la Universitatea din București secția de portugheză, iar în 1977 apare, sub coordonarea sa, Originile limbilor neolatine a lui Carlo Tagliavini. Această lucrare a maestrului padovan, prin structura sa și prin bibliografia pe care o cuprinde, este unul dintre pilonii cercetărilor din lingvistica romanică europeană. Ediția românească este îmbogățită cu numeroase titluri din bibliografia de specialitate din țară. Lucrarea lui Tagliavini este importantă pentru noi și prin combaterea – cu argumente strict lingvistice – a punctelor de vedere ale specialiștilor sovietici privitoare la „limba moldovenească“.
În 1980, Al. Niculescu pleacă în Franța, ca profesor asociat, la Sorbona – Paris IV. Însă în toamna lui 1983 este radiat din scriptele Universității din București ca profesor. În 1985, cere și primește imediat azil în Franța, unde continuă să lucreze ca profesor asociat până în 1993, iar în 1986 ocupă, prin concurs, postul de profesor de Limba și literatura română la Universitatea din Udine, de unde se pensionează în 2002.
În prezentarea sa, prof. Renzi trece în revistă meritele științifice ale maestrului Niculescu, contribuția sa la promovarea limbii române în Italia, prin activitatea didactică și cercetările sale, și la crearea unui pol academic și cultural de prietenie și colaborare româno-italiană. Cercetările din domeniul lingvisticii, ca în toate sectoarele științifice, sunt supuse presiunii timpului și se perimează. Inventariid studiile fundamentale ale lui Al. Niculescu, prietenul său loial subliniază calitățile științifice și metodologice ale acestora, garantând astfel pentru proba timpului prin care va trece colosala moștenire lingvistică pe care romanistul român o lasă generațiilor viitoare.
În continuare, ceilalți participanți – romaniști și româniști – la reuniune au rememorat colaborarea lor cu prof. Niculescu și întâlnirile mereu fructuoase științific. Au intervenit personalități de prestigiu de la universități italiene, legați de Al. Niculescu printr-o îndelungată și statornică prietenie: Alvaro Barbieri (Padova), Alvise Andreose (Udine), Dan Octavian Cepraga (Padova), Roberto Scagno (Padova), Sergio Vatteroni (Udine), Guglielmo Cinque (Venezia), Giuseppe Munarini (Padova). Ultimii vorbitori ai acestei secțiuni au fost doi dintre foștii elevi ai profesorului omagiat: Alessandro Zuliani (Udine), care îi continuă activitatea la universitatea din capitala friulană, și Coman Lupu (București/Bratislava), care a vorbit despre articolele de cultivare a limbii române publicate de prof. Niculescu de-a lungul timpului în „România literară“.
Ultima secțiune a reuniunii a fost rezervată membrilor familiei Niculescu, prezenți în aula padovană: profesoara Florica Dimitrescu, membru de onoare al Academiei Române, și profesorul Adrian Niculescu. Soția și fiul au mulțumit gazdelor pentru organizarea reuniunii și, cu o aleasă discreție, au vorbit despre câteva dintre momentele delicate din bogata și complexa activitate a profesorului și omului de știință care a fost Alexandru Niculescu.
În încheierea manifestării, Adrian Niculescu a dat citire mesajului lui Emil Hurezeanu, din care spicuim: „Salut cu deosebită emoție și căldură inițiativa prestigioasei Universități din Padova de a omagia, astăzi, prin această Zi de Studii, memoria marelui lingvist și istoric al limbii române, Alexandru Niculescu, recent dispărut, care, în peregrinările sale universitare, […] tocmai aici și-a găsit, între 1965 și 1971, anii săi cei mai fecunzi și mai fericiți din toată lunga sa carieră, începută la București în 1950!…“
În Centrul Beato Pellegrino, un sediu nou și splendid, a fost organizată în aceeași zi o expoziție – cu o durată nedeterminată – cu operele lui Al. Niculescu și panouri cu ilustrații din activitatea și viața profesorului. În acest Centru își desfășoară activitatea Departamentul de Științe lingvistice și literare, din care fac parte și Studiile de română.
Reuniunea de la Universitatea din Padova este realmente un model perfect din punct de vedere organizatoric și impresionează ca formă de recunoaștere și de devotament față de elitele intelectuale europene.