Hellas
Măslini străvechi, munţi numai stânci,
și colo
Culcată: marea ca un cer mai clar
Orice atingi e rugă ori e dar,
Și pini în vânt sunt lira lui Apollo.
Sau, de preferi, coloanele acele
Dormind la umbra crângului sfinţit.
Bucolica talangă-n asfinţit
Și mieii pășunând prin asfodele.
Vrei sarcofagul alb în foc de maci
Sau stela-n drum a dansatoarei moarte
Și vântul viu în marmură încins?
Dar mie dă-mi, deplin să mă împaci,
În rama ei de-argint fluid, departe,
O insulă de-azur pe valul stins.
Din volumul Împlinire (1942)