Salutări din România!
După o lună de consultări intense, obositoare între partide și președinte pentru formarea noului guvern, s-a ajuns de unde s-a plecat, adică la zero rezultate. Președintele Nicușor Dan și premierul ce urma să fie desemnat Ilie Bolojon nu s-au înțeles asupra unui punct principal: mărirea cu 2% a TVA-ului. Președintele nu vrea asta, fiindcă dorește să-și respecte promisiunea din campanie, iar potențialul premier ține la această creștere a taxei, explicând că altă soluție nu există pentru reducerea deficitului. Amândoi au dreptate. Însă nu înțelegem ceva: președintele, care este matematician și are o gândire logică, de ce n-a precizat de la început că măsura cu pricina reprezintă o linie roșie peste care nu e dispus să treacă? De ce a lăsat partidele să dezbată atâta timp în gol, să bată apa în piuă? Cetățenii sunt cu nervii întinși la maximum, situația țării e critică, România se află în cădere liberă și orice întârziere de găsire a unor căi de redresare economică ne poate fi fatală, totuna cu falimentul: președintele Nicușor Dan nu e conștient de lucrul acesta? (Precizare: Nota aceasta a fost scrisă anterior datei de 20 iunie, când am primit vestea, în sfârșit bună, că rațiunea a triumfat și Ilie Bolojan a fost desemnat prim-ministru. Avem, se pare, happy-end!) l Aflăm de la radio (Vlad Petreanu o spunea la Europa FM) că diverși magistrați au dat în judecată statul român, cerând tot felul de drepturi. Respectivele dosare au fost judecate (cu celeritate, de alți magistrați, colegii celor dintâi) care, bineînțeles, le-au dat dreptate pe linie „victimelor“, colegilor lor. În urma proceselor, statul a plătit acestei categorii profesionale, magistraților, pentru diverse sporuri cerute și pentru penalizări, o sumă astronomică: 1,7 miliarde de euro. (Suma, da, este astronomică, sper totuși să nu fi reținut eu corect cifrele!). Oricum, chiar și dacă suma despăgubirilor e mai mică, tot e absurd: avem o situație demnă de o ficțiune orwelliană; în societatea noastră, există o pătură sus-pusă care-și face singură dreptate, jucând două roluri în același timp, e și jucător și arbitru, e și cel judecat și cel care judecă! l Am văzut la televizor o scenă consternantă: undeva în țară, la un spectacol de manele, primarul comunei, membru PSD, a urcat pe scenă și, încântat de reprezentație, a aruncat cu bani, 3000 de lei, în maneliști. Ulterior, el a dat explicații: nu erau banii primăriei, ci banii lui, e privatizat încă din anii ’90, deja avea în cont câteva milioane de euro înainte de a fi ales primar și așa a simțit el, după acel spectacol, să-și exprime satisfacția „artistică“. Ei bine, problema în acest caz nu este că banii azvârliți ar fi fost necinstiți, ci este tocmai una de… „simțire“. Și anume, cum de un ins care „simte“ astfel, care se manifestă astfel poate să ajungă în fruntea unei comunități, fie ea doar o comună? Un asemenea gest denotă, după părerea noastră, prost-gust și este inacceptabil: un primar trebuie să aibă un comportament decent; dacă nu avea ce să facă cu banii, omul nostru ar fi putut să-i doneze pentru o cauză nobilă, să ajute un pacient în suferință sau un copil sărac să meargă la școală. l Se spune că o afacere este înfloritoare în acest moment, la noi: tezele de licență sau lucrările de doctorat fabricate la cerere și cumpărate de cei interesați. Prețul e mare, dar merită! Plătitorii sunt în câștig, și-au făcut ei bine socoteala: cu patalamaua la mână vor putea ocupa posturi bănoase în instituțiile bugetare și, unii, vor încasa și sporul de doctorat, că doar au pregătire superioară, nu? l Dar să nu ocolim domeniul nostru, cel literar. Și aici motoarele unei anumite afaceri duduie. Se practică pe scară largă trocul, laudele literare bazate nu pe valoarea scrierilor, ci pe satisfacerea intereselor reciproce. Eu te public, tu mă publici; eu te laud într-o cronichetă, tu îmi întorci serviciul; eu te premiez, apoi, când se ivește prilejul, mă premiezi și tu pe mine. Fenomenul e contaminant, ca o molimă, și pare de neoprit, oricât s-ar strădui unii să-i pună stavilă. Evident, are de pierdut literatura română: se creează un haos din care nu mai înțelege nimeni nimic, căci encomioanele curg gârlă, fără discernământ, acoperindu-i pe cei merituoși, dar, parcă și mai dihai, pe marginali și impostori. (Cronicar)
Efectul de ecou: revista Arca (nr. 2, 2025)
Așa cum remarcam în însemnarea precedentă, puține sunt vocile credibile, astăzi, la noi, dintre cele care se exprimă în spațiul publicis ticii culturale. Una dintre aceste voci prețioase este cea a lui Vasile Dan. Poet de valoare recunoscută, el practică de multă vreme, demonstrând neîndo ios o dublă vocație, și exercițiul critic consacrat în special cărților de poezie. În tot ce afirmă critic prin cronica literară, al cărei titular este în revista „Arca“, Vasile Dan convinge și poate fi crezut, căci spune totdeauna adevărul, cu conștiința valorii literare și a responsabilității actului critic. Cel mai recent exemplu, cronica literară din nr. 2, 2025, consacrată volumului Toba de piatră, de Ioan T. Morar, carte căreia și revista noastră i-a evidențiat calitățile deosebite. Reproducem câteva pasaje: „…Dacă treci însă fila, deschizîndu-i cartea de poezie, dai peste o lirică de un rafinament livresc bine exersat, oarecum solitară în formulă, în contextul poeziei de astăzi atît de puțin calofilă. Ca să nu spun mai mult. Asta dacă nu ne-am aminti totuși de cea a primei generații livrești echinoxiste – Ion Mircea, Adrian Popescu, Dinu Flămînd, Ion Pop. E o poezie cu suflu exclusiv livresc în substanță, și cu o expresie fin rafinată, vreau să spun, și la Ioan T. Morar. Același sunet cultural, aceeași subțirime a cuvîntului, aceeași ținută solemnă a expresiei înalte domină toate poeziile așezate cu grijă în cele patru secțiuni ale cărții. Altfel, segmentarea ei în secțiuni este cel mult un truc, o regie a lecturii spre buna respirație și receptare a poemului. Printre trucurile folosite de Ioan T. Morar în poezia lui este și acela al pseudocitatului, firește între ghilimele. El inventează pur și simplu ziceri memorabile pe care le încarnează cu mînă sigură și fără nicio temere în trupul poemului. (…) Poetul este un adevărat prestidigitator jucîndu-se la masa verde cu opțiunile și gustul literar al cititorului. Poeziile au un suflu înșelător narativ, sînt o mică și unică poveste da capo al fine, una insinuată șiret în mintea cititorului. E o provocare a memoriei noastre culturale, a chipului nostru interior de la clipa nașterii pînă la cea prezentă. (…) În fine, Ioan T. Morar este una dintre puținele personalități literare de astăzi care se legitimează valoric, aș zice cu lejeritate și siguranță de sine, în toate genurile practicate: și ale scrisului și ale artei interpretative. În poezie, proză, jurnalism de calitate transparentă, nu o dată cu umor, dar și în actorie: e un interpret înnăscut, nu făcut, care seduce degrabă, de la prima expresie pe scena reală sau simbolică a actualității. A vieții. În poezie e subtil și mereu inconfundabil.“
Reviste literare – din sumar
În „Nord Literar“ (nr. 5), la rubrica Opinii, putem citi încă un episod din eseul extins, publicat în serial de Irina Petraș, cu titlul Generații poetice. Răspunsuri/ Răspunderi; Ion Papuc scrie despre Constantin Baraschi; cronica literară îi are titulari pe Gheorghe Glodeanu și Delia Munteanu; Daniela Sitar-Tăut, sub genericul Restituiri, e prezentă cu textul Tipărirea primului scenariu cinematografic al lui Camil Petrescu; tot sub semnul restituirilor stă și articolul semnat de Gheorghe Pârja, având ca subiect legăturile savantului Vasile Pârvan cu Maramureșul; un amplu grupaj de versuri publică George Vulturescu; Ovidiu Pecican ne propune un eseu ce apare tot în serial: Un pretendent valah la Curțile Europei. Alte semnături: Dana Buzura-Gagniuc, Doina Uricariu, Mircea Popa, Constantin Cubleșan, Adrian Munteanu, Florica Bud.
În „Expres cultural“ (nr. 5), sunt de reținut contribuțiile textuale datorate unor autori, cei mai mulți colaboratori permanenți, care fac interesant sumarul acestei publicații ieșene: Nicolae Panaite, Liviu Ioan Stoiciu, Gellu Dorian, Luminița Ignea, Vasile Fluturel, Ioan Adam, Constantin Cubleșan, Virgil Rațiu, Radu Cange, Al Cistelecan, Emilian Marcu, Dan Bogdan Hanu, Ionel Bostan, Nicolae Tzone, Eugen Munteanu, Adrian Dinu Rachieru și Constantin Pricop. L
Semnalăm din sumarul celui mai recent număr (nr. 50, iunie, 2025) al remarcabilei reviste literare „Atitudini“, care apare la Ploiești: Argument. Spațiile Andreei Răsuceanu de Dan Gulea; Din poezia optzecistă – versuri de Liviu Ioan Stoiciu și Florin Dochia; tot sub genericul Din poezia optzecistă, un dialog realizat de Vlad Mușat cu poetul Lucian Vasiliu; iar Horia Gârbea evocă un moment devenit pagină de istorie literară, editarea unei reviste de literatură experimentală, ICS, scoasă de el în vremea liceului; Alexandru H. Popa semnează pagini de istorie literară, E. Lovinescu profesor la Liceul „Sfinții Petru și Pavel“ din Ploiești (1904 – 1906); nu lipsesc rubricile permanente Mutațiile expresiilor populare în limbajul politic de Ion Bogdan Lefter și Nicolae Manolescu – autografe primite. (Cronicar)
Noutăți editoriale
Semnalăm o serie de titluri noi, primite recent la redacție. În primul rând, e vorba despre o serie de noutăți editoriale propuse de Editura Cartea Românească. Patru volume de versuri, în seria Cartea Românească de poezie: Așteptându-l pe Sfântu-Așteaptă de Andreea Iulia Scridon; Orașul albastru de Ana-Maria Vințan; Oriîncotro de Cristian Liviu Burada; 9 din 10 să plouă de Adrian Bodnaru. Și o carte de proză: Bifrons de Viorel Marineasa și regretatul Daniel Vighi (cartea este ultima parte a unei trilogii conținând proză extrasă din documente istorice, în special din cele privind Banatul, „ținut a cărui relevanță în timp riscă să nu mai fie cunoscută nici de către localnici“, după cum observă unul dintre autori, Viorel Marineasa.)
Alte cărți, de la alte edituri: la Editura Polirom, în colecția Biografii romanțate, o prozatoare admirabilă, Florina Ilis, publică un volum dedicat autorului Poemelor luminii: Blaga în căutarea numelor. De la Editura Junimea, în colecția Exist, am reținut noul volum semnat de Cristina Danilov, Douăsprezece nopți și o dimineață, cuprinzând texte publicate inițial în Ziarul de Iași, în revista Littera Nova din Madrid și în publicația româno-americană New York Magazin România.
Tot la Editura Junimea vede lumina tiparului studiul semnat de Marin Tarangul intitulat Prin ochiul lui Nichita, republicat (a apărut inițial la Editura Cartea Românească, în anul 1996). Actuala ediție este îngrijită de Ioan Alexandru Tofan, iar traducerea din limba franceză este realizată de Gabriela Duda și Mihaela Gulea.
La Editura clujeană Limes, e publicat un tom masiv și substanțial de Nicolae Jinga, intitulat Pe baricade. Prospecțiuni teologico-literare. Autorul și volumul său sunt prezentați elogios de Mircea Petean: „Poet, critic și publicist, părintele Nicolae Jinga este unul dintre slujitorii ortodoxiei noastre care ilustrează admirabil îngemănarea cult-cultură.“
În fine, la Editura Academiei Române, în colecția O sută și una poezii, apare Esența timpului, o antologie din lirica lui Gheorghe Pituț, cu un studiu introductiv de Romul Munteanu; selecția poeziilor, a referințelor critice și reperele cronologice de Valentina Pituț. Lectură plăcută! (Cronicar)