Dacă ar fi să mă definesc în raport cu toate curentele și ideologiile actuale, aș spune că sînt un paleo-feminist. Adică un admirator al femeilor puternice de-a lungul istoriei, în momente în care aceasta, istoria, nu a fost foarte tolerantă cu ele. Mă bucur să descopăr cazuri, exemple, povești cu femei care au învins adversitățile și prejudecățile. Paleo-feminismul e un omagiu, o bucurie a întîlnirilor luminoase cu, să zic așa, urmașele Evei.
Recent, am dat peste numele primei femei cu un doctorat în informatică. Poate că asta nu ar fi chiar așa de extraordinar, trebuia ca o dată și o dată o femeie să ia un astfel de titlu. Dar această primă femeie este tot ceea ce nu ne-am aștepta: o călugăriță.
Evelyn Marie Keller s-a născut în 1913 într-un cartier al Clevelandului, Ohio, într-o familie mai degrabă modestă, de catolici practicanți. La școală s-a dovedit o elevă foarte dotată, rezultatele ei anunțînd o carieră deosebită. A absolvit liceul Immaculata din Chicago în 1931, excelînd la engleză și jurnalism. Numai că, la 19 ani, în 1932, a intrat în ordinul Surorilor de Caritate ale Fecioarei Maria Binecuvîntate, luînd numele de Sora Mary Kenneth. A luat calea mănăstirii, o cale care, de obicei, contopește personalitatea în fericitul anonimat al credinței.
Doar că Mary Kenneth nu era o călugăriță obișnuită. În timp ce surorile din mănăstire își petreceau zilele în rugăciune și muncă manuală, ea visa la ecuații și la tainele universului. A studiat matematica la Universitatea DePaul din Chicago, obținînd o licență în 1943 și un master în matematică și fizică în 1953. În anii ’50, cînd calculatoarele erau încă mașinării greoaie, accesibile doar cîtorva, Mary Kenneth a văzut în ele o promisiune: nu doar unelte pentru calcule, ci ferestre către cunoaștere.
Îmi imaginez chilia ei, un amestec de icoane și calcule, citate din Biblie, teoreme, soluții matematice. Cu binecuvîntarea superioarei sale, a urmat studii de doctorat la Universitatea din Wisconsin-Madison. Aici, în 1965, a devenit prima femeie din SUA care a obținut un doctorat în informatică, alături de colegul ei, Irving C. Tang. Teza, scrisă în limbajul de programare FORTRAN 63, purta titlul Inductive Inference on Computer Generated Patterns (în românește ar suna cam așa: Inferență inductivă asupra modelelor generate de computer), un titlu care mie nu-mi spune nimic (nu mă pricep nici la asta!)
Dar contribuția ei nu s-a oprit aici. În anii petrecuți la Dartmouth College, o instituție exclusiv masculină la acea vreme, Mary Kenneth a convins conducerea să-i permită accesul în centrul de calcul. Acolo, alături de John G. Kemeny și Thomas E. Kurtz, a contribuit la dezvoltarea limbajului BASIC, care a democratizat programarea, făcînd-o accesibilă nu doar matematicienilor, ci și studenților obișnuiți.
În tot acest timp, sora Mary nu s-a gîndit niciodată să abandoneze viața monastică, să se îndepărteze de universul credinței. Dimpotrivă, a crezut cu fervoare și a lucrat cu credință în lumea computerelor.
După doctorat, Mary Kenneth s-a întors în lumea academică cu o misiune. A fondat departamentul de informatică al Colegiului Clarke din Iowa, pe care l-a condus timp de 20 de ani. Pentru ea, calculatoarele nu erau doar mașinării: erau instrumente de învățare, capabile să deschidă minți și să apropie oamenii de adevăr. „Pentru prima dată, putem simula mecanic procesul cognitiv“, spunea ea. „Aceste mașinării ne pot ajuta să învățăm, să gîndim, să creăm.“
Mary Kenneth a fost o vizionară care a anticipat rolul computerelor în educație. În 1964, a declarat că studenții din psihologie și științe încep să folosească computerele în munca academică și a prevăzut că bibliotecile viitorului vor depinde de sisteme informatice pentru regăsirea informațiilor.
Îmi amintesc cum, student fiind la Universitatea din Timișoara, întîlneam, în bufetul de la subsol, studenți la matematică-informatică, venind la cafea cu cartele de calculator pe care le puneau ostentativ pe masă. Mă fascinau limbajele cifrate, bucățile acelea perforate care ascundeau secrete inaccesibile mie. Tot atunci, apăruseră Centrele județene de calcul, niște clădiri mari adăpostind calculatoare mari și ele. Astăzi, orice telefon inteligent e mai puternic decît acele calculatoare-mamut la care lucrau zeci de specialiști. Cartelele de atunci au intrat în uitare.
Sora Mary a fost vizionară și credincioasă, ceea ce, iată, nu e un amestc neobișnuit. O frază afișată în biroul ei spunea: „Viața mea este o conștientizare continuă a voinței lui Dumnezeu pentru mine.“ Pentru ea, computerele erau unelte pentru a face informația accesibilă tuturor, reflectînd o misiune spirituală de a servi comunitatea.
Mary Kenneth nu și-a uitat niciodată jurămintele. În fiecare dimineață, înainte de a intra în sala de curs sau în laboratorul informatic, se ruga în capela mică a colegiului. Pentru ea, știința și credința nu erau în conflict — erau două fețe ale aceleiași monede, ambele căutînd să descopere ordinea divină a lumii. A militat pentru includerea femeilor în științe, fondînd Asociația Utilizatorilor de Calculatoare Mici în Educație (ASCUE) și scriind patru cărți și numeroase articole despre informatică. În 1985, la 71 de ani, Mary Kenneth a trecut la cele veșnice, lăsînd în urmă o moștenire care continuă să inspire. A fost o călugăriță care a slujit lui Dumnezeu nu doar prin rugăciune, ci și prin cod informatic: o femeie care a demonstrat că o inimă devotată și o minte ascuțită pot schimba lumea.