O mică observație – mulți tineri care mi-au trimis versuri au folosit formula de prezentare „Numele meu este…” Acum câtva timp, formula uzuală era, vă amintiți, desigur, „Mă numesc…”. Bineînțeles că limba evoluează, se vede din acest mic exemplu în ce direcție evoluează, ce imită, la ce renunță, ce calchiază.
Răzvan Fugaciu
Versurile publicate sunt exemplul că ați reușit să spargeți norii negri și ați ieșit la lumină. Aveți premiul de debut al Uniunii Scriitorilor și al Editurii Cartea Românească, câți îl mai au? Fruntea sus și ochii limpezi! cum spunea regretatul Marian Papahagi. Scrupulozitatea nu este o virtute, speranța este.
Căutați-i pe redactorii de la Discobolul, Aurel Pantea, Cornel Nistea, Mircea Stâncel ș.a., cu care să vă sfătuiți, să schimbați idei literare, opinii critice, impresii de lectură.
Cosmin Darius Misir
Aveți cărți și premii, nu e cazul unor sfaturi. Din versurile scurte, concentrice, am selectat
***
adolescența mea
tărâm pârjolit
precum
Dobrogea toridă
Florin Dumitriu
Revista noastră nu recenzează grupaje de poezie, numai volume (tipărite).
Matei Bădescu
O proză stranie, Pescărușul, scrisă în registrul realismului magic, bine condus spre ambiguitate și fantastic. Singurătea bătrânului pe o planetă ciudată, unde lucrurile se autoregenerează, vizita straniului pescăruș uriaș, înger sau demon (are coarne) beneficiază de o descriere cu un minim fir epic. Despre cele aproape 30.000 de semne nu știu dacă nu cumva sunt prea multe. Am ales un fragment. Prozele din următorul plic, Mama și Raisa au autenticitate, poemul în proză mai puțin. Finalul textului Raisa mi se pare brutal, în contrast cu descrierea de mare sensibilitate a obsesiilor adolescentului îndrăgostit…
Prin pâcla cețoasă, aurită, a oboselii, se holba la cele două coarne ale pescărușului ca la doi idoli de lemn. Prins în vraja lor, uita încă și să clipească. Din când în când, la lumina pâlpâitoare a unei lumânări, Bătrânul le pipăia cu un straniu sentiment de venerație. Le mângâia adânciturile, văile și dealurile și câmpiile, mirosindu-le parfumul îmbătător de pin. Se lăsa purtat de mireasma lor către mări zbuciumate și câmpii înflorite sub apăsarea primăverii, verii și toamnei, atât de diferite de stâncile și marea lui fără culoare.
Mihai Andrei Dinu
Regret, dar pamfletele dvs. nu au calități literare.
Valentin Ionuț
Nimic publicabil. Frecventați un cenaclu literar, citiți presa literară.
Titi Dondonel
„Cugetări, versuri, și alte sensibilități fără rimă“ nu au însușiri literare. Vedeți, vă rog, și răspunsul de mai sus.
Camelia Opriță
Balada trimisă este mult prea expozitivă, nu folosiți decât rar sugestia, bunele dvs. intenții se pierd în versurile prea explicite.
Iosefina Schirger
Poem în proză remercabil, Lucrurile care nu se văd atestă calități literare. Vă răspundem și la cel de al doilea mesaj, însoțind alte texte literare, unde am remarcat dialogul cu Petru Ababii.
Kolumban Robert
Nu publicăm texte deja publicate.
Simona Iordache
Nu vă putem promite o „rubrică de poezie“. La revista „România literară“ nu are nimeni o asemenea „rubrică“ de poezie. Cum poezia e foarte capricioasă, imprevizibilă, volatilă, nu i se poate garanta, săptămânal, prezența, prin vocea unui singur autor la o rubrică. Așa cred eu unul.
Iuliana Sandru
Vă apreciem realizările, dar paginile din textul dvs., Delirul inimii nu este în stilul revistei.
Valentina Doncuț
Versuri promițătoare, am reținut un fragment din poemul 30 de grade:
Vocea tremură,
mâinile tremură,
lacrimile sunt singurele care nu o fac,
oricât ar protesta mușchii feței
când încearcă să formeze un zâmbet fals.
Am obosit să car ghiozdanul ăsta vechi,
și găurit,
umerii mei deja au urme,
au fost erodați de bretelele sale….
Lazăr Magu
Am reținut versuri izolate, începutul din Întrebări de primăvară
Întâi bufnițele grădinii, felinare
care au ars toată noaptea la flacăra de veghe,
au spart înserarea de fontă cenușie din coronament…
și sfârșitul
Acum pomii sunt candelabre aprinse.
Alexandru Cazacu
Cele mai reușite poezii sunt Pragul orelor, Niciun plan B, Roșul trandafirilor de Campania.
Alfred Rosenthal
Impresionante versurile dvs. care transcriu impresii crude din război, din teatrul de operațiuni unde, înțeleg, sunteți implicat. Textele trimise constituie, după părerea mea, o formă de katarsis.
Eduard Paven
Mă bucur că ați început atât de devreme să scrieți poezii. Deocamdată nu sunt publicabile, dar nutrim speranța că veți ajunge și aici, în câțiva ani, sau chiar mai devreme. Ca sfat general, frecventați un cenaclu, apropiați-vă de cercul scriitorilor de la revista „Discobolul“. Nu vă lăsați condus de rime.
Delian Andarie
„Acordul potrivit“ e numai un început modest, citiți revistele literare.
Mădălina Mantu
Am ales poezia de mai jos din primul dvs. mesaj, era să scriu plic… În cel de al doilea mesaj, conținând o singură poezie „mai lungă decât scriu de obicei“, abia născută, jilavă de roua dimineții de 8 mai, ne promiteați că „nu vă mai zăpăcesc de cap în luna aceasta“. Dar luna mai a trecut. Vă propun să mutăm pe luna iunie promisiunea dvs. grațioasă. Spre folosul poeziilor care așa vor avea, cred, de câștigat, prin decantare sau maturare. Oricum, mesajele trebuie să se adune, în decurs de cel puțin o lună, pentru a le putea răspunde tuturor.
A doua viață
am visat
că m-am odihnit
printre paginile unei cărți,
filele deveneau cearșafuri mari
de satin iar literele se îmbrățișau
într-o tăcere eternă.
am visat
că m-am furișat
printre decoruri la teatru
vișinii îmi erau smulși
de către mașiniști,
turnul de supraveghere aluneca
pe muzica lui Vivaldi
iar secundele se fugăreau
printre coridoare,
deodată mă trezesc
mâna lui Dumnezeu mă adăpostește
în a Sa palmă,
uite că,
în cele din urmă
destinul meu se resetează.
Sergiu Burlescu
Nu se înțelege nimic din textele dvs. trimise redacției… Există dicteul automat al suprarealismului, dar pentru aceasta ar trebui să aveți, în subconștient, bogate, dacă nu chiar fabuloase, asociații de imagini, o bogăție lexicală extraordinară, care să izbucnescă spontan sau quasi-spontan când scrieți. Dvs. practicați un fel de automatism lingvistic, înșirând cuvintele după bunul plac, oarecum după modelul dadaist, dar fără expresivitatea acestuia. Nu pot găsi, cu toată bunăvoința mea, emoție sau meșteșug, ideal ar fi fost să fie sudate de flacăra talentului, în ceea ce scrieți. Citiți marea poezie clasică, modernă, postmodernă, pe autorii contemporani, ajungând, cu timpul, să cunoașteți o mare parte din întreaga poezie universală. Apoi, apucați-vă de scris, în cunoștință de cauză.
Cristina Lazăr
Pentru un debut, o singură poezie mi se pare prea puțin, chiar dacă ceva interesant ar fi în unicul text trimis, Caprele.
Marian Visescu
Texte onorabile.
Constanța Popescu
Sinceritate, da, dar mai trebuie și altceva, exercițiu îndelungat, dăruire.
Ioana David
Trimiteți și vom vedea.
George Eugen Itoafă
Sensibilitate există, dar nu se mai practică genul acesta de poezie. Frecventați un cenaclu literar, citiți revistele.
Dana Staicu
Aveți ce spune, dar rimele vă anulează spontaneitatea.
Marius Râpeanu
Publicăm o poezie:
Medalion
Oul roșu
spart de Paște
în verigheta tatălui meu –
criptă săpată
în rugăciunea familiei,
de unde nepoții
încât mai aud
vocea străbunului Arheu.
Constantin Stancu
Pluta meduzei
Poetul lasă poemul să navigheze în contra curentului,
ca peştii spre izvoare,
Internetul este un mare ocean care trebuie străbătut,
toţi ştiu că-l traversează, simt asta,
se bucură în plină mişcare,
nu este niciun port, doar poeme în mişcare.
Prietenii, barbarii, cărătorii de bagaje,
văzătorii comentează poemul, parcă ar fi al lor,
pun idei, gânduri, sensuri cu piper,
admiră sexul poemului, ori abstinenţa metaforei,
el creşte, devine Pluta Meduzei…
Undeva, poetul suferă de sete, priveşte apa amară
şi sărată,
poemul nu-i mai aparţine, nu aparţine nimănui,
este unul fără autor, traversează totul, nimicul,
absența…