Manuscrise, 1975-1990
Veac cinic
Nimeni nu te va ierta de vorbești
despre ordine în sfera dezordinii
Femeia făcând naveta la patru în zori
sau un bărbat pâclos de somn
în același costum de lehamite
Mâinile deja au ajuns la slujbă
capul rămas acasă în fructieră
repetând aceeași istorie creștină din Orient
Cu sfânta libertate a minții
orb și surd la chemarea sirenelor
tu dă-i înainte spre lâna de aur
fie incendii fie potopul biblic
E o propoziție feroce
a unui veac egoist cinic și nepăsător.
Rugul
Ziua aceea când în numele Tatălui
ai ridicat și tu zidul
care ne-mprejmuie
în numele nostru
Ziua aceea blestemată
când în numele nostru
s-a aprins rugul
care ne mistuie
în numele Tatălui.
Poeme neterminate…
Că marea a scris Biblia e deja o certitudine.
*
Cu migală monotonia creează perlă sau unghie.
*
Octombrie. Deja pădurile digeră rugina Evului
Mediu.
*
Numele meu împovărează poezia. Acest lest care mă onorează.
*
Prin altoiri aristocrate trandafirul își pierde spinii.
Castelul e devastat de slugi.
*
Deja din ou au început cocoșii lupta.
*
Vale și deal în stolul de grauri
desenează pe cer idei care pier.
*
De-o vreme am început să am întrebări la toate
răspunsurile.
*
Niciodată cineva cu cineva potrivit mereu
jumătate de lup cu jumătate de vulpe.
*
Hotărăște-te: semnezi declarați că suntem singuri?
*
Un târg de vechituri: rugina își refolosește fierul.
*
Fă-ți datoria trântore: fecundează-ți regina.
*
Ea simțea oglinda ca pe o rochie răcoroasă.
*
Fericit cel ce iubește și pierde cheia.
*
Deșertăciunea deșertăciunilor. Ai răbdare o să
treacă.
Numai tu
Numai tu în această climă de margine
Numai tu într-o pastă umană
într-un mix mineral de penumbre
Doar tu dintr-o peșteră mică
ai ieșit într-o vizuină mai mare
numai tu un prenume o singură dată
solidar cu o singură moarte
Ceilalți sunt alții
Ai scris pe ziduri hieroglife calde
ești curat și poți mărturisi
poți împăca ființele cu adierea ființelor
numai tu o singură dată
Numai tu auzi vuietul.
Mintea și privighetoarea
Gustă
sarea senectuții nu-i sarea mării mișcătoare
e sarea veșnică
Și totuși sufletul cald salută pe cer
splendoarea
fântânilor florale
Iar dacă nu-i
mintea de pe urmă creează privighetoare.
Vânătorul și moartea
La cabana de vânătoare cerbi urși mistreți
se-ngrașă din vistieria Curții
O febră de moarte aurește trăgaciul
hăitașii așteaptă sunetul cornului
istoria curge ca o epidemie de fapte
Spune paznicul
totul e pregătit glonțul pe țeavă
ținta pe fiare
cuțitul în teacă
sub grătar cărbunii aprinși
Când vine vânătorul nu vine moartea
când vine moartea nu vine vânătorul
Tobele bat Prințul moare iarba petrece.
Ce păcat
De n-ar avea poemul o rană incontestablă
ca ordinul de vânătoare al Dianei
în pădurile Traciei
Splendoarea mea te-ar părăsi
în clipa asta hotărâtă
Ce păcat ce păcat am iubit și n-am pierdut…
Ultima
Stăm sub umbrela unui invizibil destin
Privește îmi spune
ce straniu
o salvare transportă altă salvare
legată una de alta cu cabluri și drugi
formând o coloană de urgențe
și clacsoane penetrând celofanul subțire
al ploii
Toate gonesc la marginea mării unde se
pierd
cum mi-ai spus și nu te-am crezut
E un șir vai nesfârșit de salvări
a noastră e ultima și n-a pornit încă.
Lord de mahala
Spre bătrânețe mă-ndoi ca lumânarea
topită de corul îngerilor
și vine repede proaspăta monotonie
a împăcării cu gheara
Apele-s mari și vin înspre noi și câinii
le latră
Dar nu intru în panică Voi salva
Jurnalul intim, Blazonul și Arborele
Genealogic
La mine pe-aici
sunt un Lord de Mahala.
Fluturele și adierea
Adierea stârnită de un fluture mascul oprit
o clipă pe-o femelă
și
stă acolo cât a hotărât Dumnezeu
până devin gestante rugăciunile noastre.
Frig
Un copil desenează cu creta pe asfalt
un copil
dar copilului desenat îi este frig
și atunci desenează împrejurul lui
un înger
Dar și îngerului desenat îi este frig
și atunci îl cuprinde în conturul unui
copil mai mare
pe care îl îmbracă să-i țină cald
cu un alt înger de puf
închis la rându-i de un copil ultim
și nemărginit
În tot acest timp o femeie desenează
un șarpe împrejurul povestitorului
Și un măr.