iartă-mă
Iartă-mă că am uitat
să ies din visele tale
Iartă-mă că te visez
visându-mă cu tine
Iartă-mă că nu sunt
realitatea care ți-a dat
speranță. Eu cred că sunt
doar o speranță fără realitate.
visul care nu se visează.
Eu voi fi mereu ceva,
altceva și altcum.
ceva ce mă face fără să fiu,
dar și ceva care curge
ca mierea neadusă în stup,
ceva ce îndulcește lumina
când ne deschidem ochii,
ceva ce face roua
și o preface-n lacrimi,
pe fire de paiajen,
printre ierburile cosite
doar cu gândul.
Ierburi din fânul fin
al aerului-înger
pe care îl respir când tu
mă ierți că mă visezi
în visul în care mă visez
doar eu.