JUMĂTATE DE LUNĂ
Atât ai parte
În cartierul acesta năpăstuit
Bântuit de pisici pe acoperișuri
De carton presat, dat cu smoală
Cu grămezi de cărbune vărsat
la porți
Și hornuri de tablă, în aerul ars
Jumătate de lună primești
Nu te da victimă, nu-i nimeni
de vină
Așa merg lucrurile
Când s-au împărțit toate la tine
a ajuns
Jumătate de mămăligă…
DRAGOSTE
În ultima fază nu-i mai știa
numele
Îi spunea „domnul din fotografie”
Seara îl așeza pe masa mare,
cu fața la televizor
Unde se întâmplă mii de știri
Care atât de mult îl pasionau
Ziua se uita ea la filme extra
Viața se retrăsese acolo, în ecran
De când nu mai ieșea din casă
Îi potrivea un sandviș și-o cafea
Cum îi plăcea lui
Apoi moțăia pe canapea până
dimineață
Ecranul se umpluse de purici
Iar n-ai mâncat, îl bombănea
Numai cafea
Nu merge așa…
FAR
Un far părăsit
La ieșirea fluviului în mare
A fost odată un semn, arata
drumul
Lumea largă începea de acolo
Mai departe marea…
Azi e doar un obiectiv turistic
ruginit
O umbră peste apele lenevite
Tras în selfiuri de efect
Și postat pe facebook…
FIARE VECHI CUMPĂR
S-a furat gardul de fier forjat
De la mormintele alor mei
Cei mai înainte adormiți
Poate poliția îl va descoperi
într-o zi
Printre table și sârme, carcase
Hoții sunt mereu de negăsit
O să încerc o răscumpărare,
ceva…
E acolo preotul satului
Care pe toți i-a botezat,
cununat
Și fiul său, învățătorul vrednic
Care le-a pus tuturor cartea-n
mână
Chiar și un unchi, erou de război
Uitat undeva, pe un front
îndepărtat
Doar o piatră mai e, cu numele
lui
Numai gardul îi mai ținea
împreună
Și niște iederă…
PROMISIUNEA
Când eram mic
Am închipuit într-o zi niște
rulouri
Din mâl, mustind a păcură,
trăznind a metan
Învelite în foi de frunze
Educatoarea mea era mare
progresistă, toate le știa
Și m-a încurajat: fii mai verde!
Nu știu ce a văzut ea acolo
Despre suferințele planetei
Și mi-a prezis un mare viitor
În artele plastice, vizuale
În universități și politică
Foarte promițător am fost,
când eram mic…
BOBOTEAZA
I-am adus mamei aghiazmă
de la biserică
După o coadă nesfârșită
S-a bucurat și a doua zi a uitat
În fiecare dimineață mă țin
de capul ei
Și Ea zice da, o s-o ia
Apoi uită instant, când închide
telefonul
Și acum e sticla-n bufet, la un an
Isus iarăși s-a întors
Cu ochii lui mari, asupra lumii
Cum face El când și când
Și ea încă mai e
Și poate o vede…
IMPLACABIL
Cât ai să mai duci, cu trupul tău
Această povară a sufletului
Mare lucru nu mai ai de spus,
de făcut
De ce nu-i dai drumul?
Poate că ți-ar fi mai ușor așa
Ești deja bătrân, gârbovit
Cât ai să mai duci
Apăsarea?!
NEBUNESC
În loc aș sta, dacă ar fi cu putință
La 18 ani cu o fată de mână
Dar asta nu e îngăduit
În loc aș fi stat și mai târziu
Cu fiul meu pe genunchi
Dar n-a ținut mult
În loc aș sta și acum
Când toate sunt în urmă
Puțin, să-mi trag sufletul
Dar se pare că nici asta…
PIRAMIDA
(Lui Dan Pița)
Oameni mici ca niște furnici
Cu viețile lor mărunte
Cu scări, frânghii și scripeți
Înalță schela uriașă de mucava
În care marele regizor se va
închide cu arta sa
A venit vremea s-o ferească
cumva
S-o pună la adăpost
Și să se întindă alături
Astea nu-s materiale, se plângea
el
Ieftine și bune, zise producătorul
Și așa a costat destul
N-o faci pentru o veșnicie
Ideea s-a perimat demult
Nimic nu mai ține…
Și totuși cu fiecare zi se înalță
Piramida din vise și sudoare
Încă puțin și va atinge cerul
Încă puțin…
SCRIE, RESCRIE
Nu sunt multe teme, nu-i așa?
E copilăria, ca un poem
Oameni pierduți, locuri în lumină
Cu ai tăi pe post de zei ocrotitori
Care te părăsesc într-o zi
Așa nemuritori cum păreau…
Pe urmă vine adolescența, fetele
Ești mai bine emoțional acum
Dar și ele te lasă pe rând
Așa minunate cum sunt
Rămâne una, dacă ai noroc
Îți face copii, care parcă îți
seamănă
Cu fiecare zi tragi de tine,
dai tot ce poți
Te tocești cu încetul…
Vezi ce simplu e?