Există două vârste
De curând, la un eveniment literar important, am avut plăcerea să-i reîntâlnesc pe câțiva dintre cei mai valoroși poeți ai noștri de astăzi, cu toții laureați ai Premiului Eminescu. Pe un altul, din aceeași categorie, îl văd săptămână de săptămână la București, fiind vecini de redacție.
Am stat de vorbă cu ei pe îndelete, destins, cu înțelegere. I-am ascultat și i-am privit cu luare aminte. Și ce-am observat? Peste toți timpul, vai, trece și lasă urme. E ceva de neoprit. Și acești prieteni ai mei își arată vârsta, întocmirea lor trupească a slăbit în mod evident. Sunt însă, chiar și la capitolul acesta, al înfățișării fizice, excepții: pe unii dintre ei, timpul pare totuși să-i fi ocolit, pare să-i privilegieze. (Desigur, știm că aceasta nu este decât o aparență, o impresie amăgitoare: în realitate, timpul nu acordă favoruri, are cruzimea aceea a sa absolută, e neîndurător.)
Dar ceva anume am observat la toți și m-a impresionat: patosul cu care vorbesc despre literatură, energia cu care se dedică scrisului, creativitatea lor care se păstrează vie și acum, mulțimea de proiecte literare, propriile cărți, dar și altele, în care sunt prinși, însuflețirea de adolescenți perpetui pe care o arată, în ciuda nenumăratelor neajunsuri fizice de care și ei vor fi fiind împovărați.
Parcă ei au descoperit secretul prezentului continuu, ce le este dat fără amenințarea sfârșitului. Parcă fac parte dintr-o stirpe rară, a celor care „nu învață a muri vreodată“. Sunt sigur că există două vârste pentru fiecare dintre noi: una a trupului, iar cealaltă a minții și a simțirii. La cei mai mulți dintre noi, bătrânețea vine deodată sub ambele forme, trup și minte, și ne copleșește. Însă alții, puțini, fericiți, își păstrează tinerețea minții, puterea gândirii până în ultima clipă.
Acesta este sentimentul stenic pe care mi l-au transmis cei câțiva poeți la reîntâlnirea cu ei. N-am decât să le mulțumesc. (G.C.)
Despre lumea în care trăim
Am urmărit cu deosebit interes conferința susținută de Valentin Naumescu în cadrul ciclului Justiția memoriei (moderator – colegul nostru Cristian Pătrășconiu; o consemnare a acestui eveniment poate fi citită chiar în această pagină). A fost o expunere coerentă și doctă, cu o cuprindere panoramică privind evoluția în acești 35 de ani de regim democratic a societății românești, dar și a lumii în întregul ei. Sunt foarte multe accente importante puse de profesorul clujean atât în textul conferinței sale (pe care îmi doresc să-l publicăm în Rl), cât și în discuțiile animate care au urmat. Astfel, Valentin Naumescu ne-a atras atenția asupra unor date istorice pe care, deși le cunoșteam poate, nu le percepeam în adevărata lor semnificație. De pildă, când a început Putin războiul cu Occidentul, în acțiunea sa militară expansionistă de refacere a Imperiului Sovietic? Demult, încă din anul 2008, când a atacat Georgia. Și cum a reacționat Uniunea Europeană atunci? Slab, mai deloc, a închis ochii, urmărind avantaje economice de moment, ațipită fiind cu iluzia victoriei definitive (așa se credea!) împotriva comunismului, fără să simtă dimensiunile reale ale pericolului și anvergura asaltului rusesc, care tocmai se declanșase, asupra valorilor occidentale. Sau altă idee valoroasă subliniată de conferențiar: șansa de a ne păstra pe traiectoria valorilor democratice ar fi refacerea, consolidarea centrului politic. Iar pentru ca acest fapt să se realizeze e nevoie de oameni, oameni capabili și dedicați, și de încredere. Încredere între toate segmentele societății românești. Lipsa de încredere se dovedește, într-adevăr, una dintre cele mai mari probleme ale acestei țări, acum. În orice direcție am privi, vedem că falii uriașe ne despart pe unii de alții, pe toți de toți. Cum pot fi înlăturate ele, cum pot fi refăcute punțile încrederii și de către cine, e greu de răspuns. (G.C.)
Editoriale din revistele literare
În revista arădeană Arca (nr. 4/ 2024), editorialul semnat de Vasile Dan se intitulează Premiul Nobel pentru Literatură?. Ni s-au părut demne de atenție considerațiile sale despre atât de râvnita distincție suedeză: „Mai adaug o chestiune de principiu. Academia Regală Suedeză premiază de fapt traduceri din scriitori străini (când nu-s desigur, conaționali), nu opera lor originală. Traduceri în suedeză ori engleză. Niciodată un scriitor mare, mai ales un poet, nu poate fi tradus întru totul în alte limbi, se știe. De cele mai multe ori el pierde prin traduceri. Sau i se pierd subtilități atât de importante pentru structura lui lingvistică. Rar i se adaugă, depinde de vocația traducătorului, ceva.(…) Dar am sugerat suficiente argumente să nu pariem totul pe criteriile Premiului Nobel pentru Literatură. Și ca să ne destindem puțin, să ne amintim că în 2016 Premiul Nobel pentru Literatură a fost luat de solistul și autorul de lyrics-uri (texte lirice) american Bob Dylan. Ceea ce l-a făcut pe marele Mario Vargas Llosa, el însuși premiat cu Nobel Literar, dar după lupte grele și insuportabile așteptări, să zică: «Cred că viitorul Premiu Nobel pentru literatură îl va lua un fotbalist».“ l În revista Neuma (nr. 11-12/ 2024), editorialul cu titlul Noile Alexandrii o are autoare pe Andrea H. Hedeș. Subiectul, perenitatea povestirii, a povestirii care-și schimbă suportul, mediul de transmitere, dar nicidecum esența: „Puterea cărților constă în cititori. Povestea trăiește atâta timp cât există interes pentru ea. Este ceea ce o face «invincibilă», este ceea ce îi conferă «viață fără de moarte». Trăind în mințile și în sufletele celor care o descoperă, indiferent pe ce căi, indiferent prin ce mijloace de expresie, povestea e ferită de focul uitării, de flăcările distrugerii.“ (Cronicar)
Naumescu – Justiția Memoriei. Cum am ajuns aici?
„Cum am ajuns aici?“ – acesta a fost titlul celei mai recente conferințe din suita „Justiția Memoriei“, eveniment(e) co-organizate de Fundația Spandugino și Fundația Academia Civică, coordonate de Cristian Pătrășconiu. Subtitlul acestei conferințe este, el însuși, foarte percutant: „Sfârșitul sfârșitului istoriei“. Invitatul special al lunii ianuarie a fost Valentin Naumescu, distins profesor, excelent analist politic, diplomat și expert în relații internaționale. În intervenția sa, cu adevărat memorabilă, dl. Naumescu a explicat, cu detalii și nuanțe, care este starea de fapt, până unde a mers ceea ce dumnealui a numit „proiectul generației noastre“ și în ce constă „războiul generației noastre“. „La începutul anilor 1990, noi, generația Revoluției din decembrie 1989, am crezut că viața nu ne va mai oferi nicio surpriză politică neplăcută și că norocul de a fi scăpat de Ceaușescu și de dictatura comunistă, chiar la sfârșitul adolescenței, ne va lumina în liniște restul vieții. Nouă și următoarelor două-trei generații, cel puțin“, a spus, în prologul conferinței sale dl Naumescu. Și, mai apoi, a anunțat, oferind argumente solide, că – în termenii realității – această luminoasă iluzie nu a putut ține așa de mult și că, practic, acum ne aflăm într-un moment istoric volatil, turbulent, periculos, care ne va oferi un cu totul alt viitor decât cel pe care ni-l imaginam cu un deceniu și, mai ales, cu două decenii în urmă. Dialogul cu cei prezenți a cuprins intervenții interesante susținute, între alții, de Rodica Culcer, Ana Blandiana, Cristian Preda, Cristian Vasile. Într-un număr următor al revistei noastre, grație generozității conferențiarului, „România literară“ va publica, in extenso, această conferință cu adevărat extraordinară. (Cronicar)
Alte zile, alte titluri noi
La Editura Școala Ardeleană, apare o carte-eveniment, prin care e marcată vârsta de 70 de ani a unui poet excepțional: Ion Mureșan, Poeme. Antologie de autor 1981-2023. Volumul, masiv, foarte elegant, e lustrat de fiica poetului, Alexandra Mureșan, și se deschide cu un text teoretic despre poezie al autorului; poeziile din întreaga sa creație sunt însoțite, în loc de postfață, de trei studii dedicate liricii sale semnate de Irina Petraș, Ion Pop și Al. Cistelecan și de o bogată selecție de referințe critice. l la Editura ROCART, în colecția Poeți Laureați ai Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu, apare o altă antologie lirică importantă intitulată Meteorolog de serviciu de Lucian Vasiliu. Prefața este semnată de Bogdan Crețu; pe lângă poeme, volumul conține o fișă biobibliografică și aprecieri critice. l Am primit la redacție alte apariții editoriale remarcabile pe care ne bucurăm să le semnalăm. La Editura Humanitas, vede lumina tiparului un nou roman de Ioana Nicolaie, Drumul spre Soare-Răsare. l La Editura Eikon, Florin Șindrilaru publică volumul intitulat Șapte poeți (eseuri, cronici, comentarii). Cei șapte reprezentanți ai generației lirice 60-70 aflați în atenția eseistului sunt Horia Bădescu, Ion Drăgănoiu, Gabriela Melinescu, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Ioanid Romanescu și Dorin Tudoran. l La Editura Polirom, apare o carte necesară, 101 concepte pentru a înțelege religiile lumii de Mihai Coman. l Editura Muzeul Literaturii Române girează un volum de eseuri semnat de Marco Lucchesi, intitulat Dor și suadade, în traducerea lui Dinu Flămând, care e și autorul prefeței. l Iată și două volume de proză de la Editura Polirom: Ce am învățat de la Graham Greene. O istorie de familie de Andrei Gorzo și Alte muzici și faze de Ovidiu Verdeș. l În fine, Editura Junimea ne propune, în Colecția Atrium, volumul de versuri Scara lui Rodion de Valentin Talpalariu. Lectură plă cută! (Cronicar)