Titluri noi
La Editura Casa Cărții de Știință din Cluj, într-o colecție nouă, „Scriitori aleși“, îngrijită de Irina Petraș, apare volumul Și Dante poate fi cenzurat?, în care unul dintre cei mai valoroși poeți contemporani, Adrian Popescu, își adună publicistica. O carte a unei voci grave, care contează în literatura noastră de astăzi. De citit! l Horia Gârbea, autorul polimorf și prolific, nu se dezminte: la Editura Neuma, semnează un volum intitulat Condiția de nemuritor, în care, de data aceasta, ne propune și el o selecție din textele de publicistică. l Editura Școala Ardeleană oferă cititorilor două romane noi: Urma altoiului de Ștefan Damian și Bărbați singuri de Ileana Popescu Bâldea. l Semnalăm și două apariții editoriale recente de la Editura Junimea: în colecția Exit, Cufărul lui Cain (Însemnările unui psiholog) de Cristina Danilov, cu o prefață de Adrian Alui Gheorghe, și, în colecția „Cuvinte migratoare“, antologia poetică Vestă antiglonț de Rolando Kattan (prefață și traducere de Dinu Flămând). l Sub egida Editurii Caiete Silvane, Menuț Maximinian publică volumul Lecturi. O perspectivă subiectivă, o culegere de cronici literare semnate de autor între anii 2021 și 2023 în diverse publicații culturale transilvănene. Tot Menuț Maximinian este și autorul unui caiet de atelier intitulat Legătura între generații, un volum-album care conține colecția de cămăși tradiționale a autorului, dar și interpretări contemporane din cadrul Universității de Arte și Design din Cluj-Napoca. l Semnalăm și un volum de versuri: În aer. Versuri pe zebră de Eugen Bunaru (la editura Casa de Pariuri Literare) l Tot în domeniul poeziei, doi poeți ajunși la vârsta antologiilor ni se înfă țișează cu tomuri impu nătoare, care oferă o sinteză a scrisului lor: Mircea Stâncel, Integrala poetică (1981-2021), în două volu me, la Editura revistei „Discobolul“, și Lucian Scurtu, Lucyan Mărturisitorul, la Editura Limes. l La Editura Creator din Brașov vede lumina tiparului ediția a doua, revăzută și adăugită, a unui un tom masiv de studii literare cu titlul Sacrul și imaginarul poetic românesc în secolul al XX-lea, semnat de Cezar Boghici. l În fine, menționăm și câteva titluri noi de la Editura Polirom: în colecția „Ego proză“, romanul Memoriile unui indezirabil de Cristian Englert, în colecția Biografii romanțate – Brauner. Pictorul clarvăzător, de Valentina Iancu și Baba Iaga a făcut un ou, de Dubravka Ugrešič (traducere din limba croată de Octavia Nedelcu), roman nominalizat la Man Booker International Prize. Lectură plăcută! (Cronicar)
Câteva precizări privind diverse comportamente din mediul literar
Este o preocupare permanentă pentru redacția „României literare“: ne străduim să oferim, prin simple semnalări ca în această pagină, ca și prin lecturi critice, un tablou cât mai cuprinzător al cărților de literatură care se publică la noi. Ceea ce nu e deloc simplu, dat fiind numărul copleșitor de mare al aparițiilor editoriale, care, practic, face imposibilă orice tentativă de a ajunge la toate titlurile din oferta editurilor.
Și urmărim cu consecvență ca această acțiune de evaluare, de valorizare critică a cărților să se desfășoare nepărtinitor. Adică, ne propunem să cântărim cu aceeași unitate de măsură toate volumele, ținând cont numai de valoarea estetică, indiferent de cine ar fi autorii lor, prieteni sau neprieteni, indiferent de proveniența geografică, indiferent de vârstă și de gruparea literară căreia îi aparțin acești autori și fie că volumele au girul unei importante case de editură, fie că văd lumina tiparului la edituri mici, provinciale.
De asemenea, la manifestările literare organizate de Uniunea Scriitorilor, mereu căutăm să lărgim cercul scriitorilor invitați să ia parte. Iar la acordarea diferitelor premii literare juriile sunt la vedere, criteriile de selecție, regulile de nominalizare sunt și ele bine stabilite și transparente – toate acestea în dorința explicită ca laureații să fie cei mai buni și din tabere literare cât mai diverse.
Este ceea ce vrem, este ceea ce încercăm totdeauna. Dar asta nu înseamnă că și reușim de fiecare dată. Suntem conștienți de lucrul acesta, uneori eforturile noastre se zădărnicesc, întrucât breasla literară românească este extrem de divizată, există multe linii roșii încălcate care ne împiedică să ne comportăm așa cum s-ar cuveni – fără interdicții și excluderi, cu colegialitate și respect pentru realizările celuilalt / celorlalți.
Însă este de reținut principiul care ne călăuzește pașii literari: o cât mai mare deschidere, desigur făcută cu spirit critic și mizând permanent pe valoare.
Nu s-ar zice că la fel procedează și adversarii noștri. (Întrucât da, n-are rost să trecem sub tăcere acest fapt, avem destui adversari, mediul literar este subminat de o sumedenie de adversități.) În revistele celorlalte tabere nu vor fi niciodată publicați scriitori din gruparea noastră, nici nu vor fi analizate cărți ale lor. (Singurele referiri la adresa noastră permise acolo: doar note pamfletare, paschinade, diatribe!) Nici nu vor fi invitați scriitori atașați Uniunii Scriitorilor la evenimentele literare organizate de aceia. Nici nu vor fi premiate cărți din zona noastră pe teritoriile celelalte. (Ar fi edificator, de exemplu, să urmărim numai cui au revenit premiile literare ale Academiei în acești treizeci de ani, ce bizare ori insignifiante volume au fost alese după bunul plac, în detrimentul cărților de valoare ale perioadei.) Spunem toate astea nu fiindcă am avea așteptări pentru o simetrie a atitudinii din partea celor din alte tabere literare. Ci spunem așa, doar ca să fie spus, doar ca să se știe. (G.C.)
Din sumar – „Discobolul“ (nr. 319-320-321, iulie-august-septembrie 2024)
Am citit numărul triplu, din această vară, al revistei Discobolul, care apare la Alba Iulia (redactor-șef – Aurel Pantea). Am reținut din sumarul interesant, variat și echilibrat: grupajul de versuri semnat de Adrian Alui Gheorghe, cu care se deschide revista; paginile de jurnal de Gheorghe Grigurcu; apoi, ampla selecție de poeme ale poeților invitați la Gala Poeziei Române Contemporane, găzduită chiar de municipiul Alba Iulia: Gabriel Chifu, Vasile Dan, Dinu Flămând, Gabriela Gheorghișor, Horia Gârbea, Vasile Igna, Ion Mureșan, Aurel Pantea, Marta Petreu, Ion Pop, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Liviu Ioan Stoiciu și Varujan Vosganian; cronici literare semnate de Ion Pop, Iulian Boldea, Ovidiu Pecican, Nicolae Oprea; Post-factum de Al. Cistelecan; cronici de întâmpinare de Ion Buzași, Dumitru Augustin Doman, Lucian Scurtu, Monica Grosu, Sonia Elvireanu, Elisabeta Bogățan, Elina Adam; Teme la alegere de Mircea Bârsilă, Constantin Cubleșan, Anca Sîrghie; Piața cărților de Mircea Stâncel; proză de Ștefan Mitroi și Gheorghe Jurcă; Opinii critice de Mircea Popa; Memoriale și jurnale de Cornel Nistea; Traduttore/ traditore? (poeme de Andrés Paris Muñoz și Maggy de Coster); La aniversară – Lucian Scurtu; In memoriam Ioan Moldovan (cu două articole substanțiale consacrate liricii poetului dispărut, semnate de Aurel Pantea și Mircea Popa). Deși puțin numeros, grupul de scriitori din Alba Iulia reușește, prin vocație și devotament față de literatură, să transforme orașul acesta într-un centru cultural remarcabil pe plan național. Revista „Discobolul“ probează și ea acest adevăr. (Cronicar)
Un accent
Circulă viral pe internet comentarea întâmplării de care a avut parte o profesoară de Limba română atunci când a vrut să afle ce știu elevii din clasa a VIII-a despre Mihai Eminescu. La întrebarea simplă dictată de profesoară, Ce știți despre poetul Mihai Eminescu?, unul dintre elevi, notat cu nota 2, a transcris greșit întrebarea scriind „Ce știți despre poetu Mihail Eminescu?“ și a lăsat foia albă, nefiind în stare să spună vreun cuvânt despre poetul național. Iar altul a răspuns stupid și insolent: „Da el ce știe despre mine?“ E o pagină din lunga, rușinoasa istorie a dezastrului prin care trece astăzi învățământul românesc. Analfabetismul funcțional este în floare, școala pare să nu mai fie un loc al învățării, ci al dezvățării, al inculturii, al neștiinței.
Mințile tinere sunt lăsate pradă ignoranței și de aceea nu e de mirare că adolescenții devin victime sigure ale diverselor forme de adicție, droguri și nu numai. Mai nou, face ravagii printre tineri, între ei și români, fenomenul, trendul „theriani“, o formă de comportament deviant, care ce presupune? Ei, adepții therianismului, se comportă ca animalele, pisici, vulpi, lupi sau câini, și umblă în patru labe, iar unii, elevi fiind, vin la cursuri deghizați în animale și cer să fie lăsați în voia lor nebună. Este ceea ce pare, începutul unei decăderi grave, de necrezut, a speciei omenești de la umanitate la animalitate? Ar trebui să ne alarmăm sau să rămânem indiferenți, miopi în fața degradării fără precedent? (G.C.)
Din revistele literare
Din revista „Orizont“ (nr. 9), care conține numeroase texte interesante, evidențiem aici considerațiile substanțiale, susținute prin referințe culturale solide și printr-o argumentație impecabilă, pe care le semnează Valentin Constantin, sub titlul De la un provincialism la altul. Cităm: „Acest provincialism este și motorul noului naționalism. Nu discut dacă provincialismul se datorează unei expuneri mai reduse la o anumită activitate intelectuală, culturală sau, pur și simplu, apare din confruntarea cu situații inexplicabile, care nu sunt ușor de dominat. Provincialismul implică de regulă lipsa sofisticării. Rămâne, totuși, concentrarea atenției asupra subiectelor înguste. Este ceea ce aș numi o cunoaștere în dialect. Prefer să numesc provincială tendința constantă de a trata chestiunile importante ca secundare și pe cele secundare ca importante. În societatea românească, este privilegiat sensul în care termenul descrie un tip de situație. Provincialul posedă o dizabilitate spațială. Nu aparține centrului națiunii, ci aparține periferiei. Noi suntem un stat ultra-centralizat. Ca să folosesc un termen care se repetă în Constituție, centralismul nostru este indivizibil.“ Așadar, literatura de idei nu lipsește din revistele noastre. Totul e să nu ținem ochii închiși și s-o citim. (Cronicar)