Poeme de Radu Sergiu Ruba

Mireasma furată
Cu neputinţă de descris gustul acela
de mireasmă furată
când se desface de tine o femeie
și nu încetează să se îndepărteze
când
oricâtă pândă ai aprinde la ferestre
ea se desprinde.
Și nu o mai vezi.
Mireasma ei o vreme
băltește pe tine.
dar de auzit o auzi
rar ce-i drept
la aniversări
întâi ţârâitul telefonului
apoi nu atât glasul
cât limba ei moale întinzându-ţi-se pe timpan.
O vezi însă în vis.
Nu poţi nicicum să o mângâi
nici pielea ei nu te atinge
îţi arde însă buzele și-ntreg surâsul
înainte de a se stinge.
Iar tăișul care se uită la tine
e mai vechi
de pe la despărţirile de altădată
îl doare de atâta vreme
neascuţirea
abia atunci îl simţi
răzbătându-te
și îţi aduci aminte.

Niciun ecou
Nu avea nevoie de beţie
ca să-ndrăznească să spună adevărul
nu.
Era de ajuns și mahmureala de după.
Purta o pălărie
în care capul i se înfunda fără speranţă
ochii nicăieri
și cu toate astea
vorbea de acolo:
Nimic nu va mai fi ca până acum!
urla nenorocitul
și petice din urletul lui
se agăţau de noi
de fiecare
nu puteau să curgă mai la vale
ne atârnau
mie de mărunte amintiri
fratelui meu de cerul gurii.
Nu era nevoie de-ntreaga beţie
mai degrabă de sfârșitul ei
că și auzeai:
Va fi ora cinci!
Va fi șapte
va fi patruzeci și cinci.
Nu puteai sta în calea unui asemenea adevăr
iar dacă te dădeai la o parte
în tine nu mai urla nimeni.

Sângele umbrei mele
Vor rămâne poate de pe urma mea
alea câteva pietre
pe care le-am ridicat din mers.
Aduc a stâlpi
de vreme ce dau peste ele orbii
înjurându-mă.
Dau și stafiile
numai că ele nici nu suduie
nici nu se roagă.
Pietrele ca pietrele
dar de ce să nu visez?
Visez ca-n urma mea
să rămână vreo două-trei cărţi
de la iubirile ce pâlpâie încă
dincolo de unele ferestre.
Iar dacă nu ele
Măcar degetele mâinilor lor
Și-or aminti să culeagă din aer
Lliteră verde cu literă.
Atâtea săruturi am ascuns
în scoica fiecărei palme
că linia vieţii e de multă vreme
începutul oricărei scrieri.
Iar asemenea cărţi ajunse la mine
Să se deschidă încet
ca să mă pot recunoaște-n clipirile lor
ori să recunosc că am făcut
tot ce pretind ele c-am știut să fac
și dacă alte mărturii nu vor sui la lumină
măcar jumătate din umbra mea
să nu sângereze.