Poetul
A rămas la ceea ce constituie limba dar nu
la adevărul acestei limbi
nici la minciuna ei uneori caritabilă cum o mână
de frunze uscate la botul înghețat al căprioarei
nici la statornicia limbii care-ți dă fiori cum o grotă
nici la scurgerea ei aidoma unei umbre vechi
ce se furișează tiptil din trupul omenesc
ci pur și simplu la cuvintele ei care de fapt nu sunt
decât dorința aprigă de-a fi.
*
Ipostaze
A lua ceva a pune altceva în loc
bănuit de cel ce n-are nimic niciodată
a lua ceva a nu pune nimic
pândit de cel ce are totul
a lua nimic doar a pune
suspectat până și de Providență.
*
Domestică
Pășești pe-acest covor pe care florile
și-au vomitat singurătatea
astfel grădina e-n casă
tu ești în grădină în tine nimeni.
*
Cinematografie
Filmați încovoierea bruscă a umerilor
când își scoate pardesiul în odaie
și dalele pavajului când încă e afară
aceste lumini cum pânza de păianjen în oglindă
ce-o părăsesc treptat
și mâna-i înălțată ca și cum s-ar căuta pe sine
filmați-i picioarele lungi părul ostenit de cuvinte
pomeții pe care s-a scurs sudoarea discretă
a adevărului
filmați-o ca și cum ați căuta-o.
*
Norii
Și se-nalță norii din ochi
cenușii și naivi cum ochii
atât de neputincioși în fața firmamentului
norii cenușii și naivi
din ochii tăi lăcrimând de speranță de neputință
norii din ochii din ochelarii tăi
încărcați de fulgere de tunete scriptice.
*
La un ceasornic
Bătând sferturile de oră uitase că e ceasornic
crezuse că e pur și simplu noapte și cuteză
să meargă mai departe cu-o clipă fără a trezi
din pudoare niciun obiect.
*
De toamnă
Apele rumene precum merele
glasul subțire-al bătrânilor
făurind un prielnic văzduh pentru vrăbii
clipocesc fulgere-n căni
în sticle se face timp bun.
*
Locală
Și totuși dacă mă gândesc bine Amarul Târg
are o poezie a sa primitivă și provocatoare
o șuviță din ceața unei dimineți de noiembrie
ce se-ascute pe gresie cum un cuțit.
*
Îndemn
Spune adevărul motivul va veni pe urmă
rostește-te când simți că nimic nu se mai poate-ntâmpla
fii liniștit căci acești oameni se îmbulzesc
doar ca să te-mpingă înăuntrul tău
ei au improvizat un cort din pânzele kaki ale lunii
dar tu nu-ți găsești loc într-însul
ei au pus să cânte la maximum tranzistorul
dar tu dai la o parte cu mâna perdeaua muzicii
ei au ascuns micul tău univers
și tu trebuie să-l cauți să-l cauți.
*
O promisiune
Aceasta e prin urmare vechea Grădină promisă
adâncul cer direct pe trup cum un tricou
și-o luxurianță de stări atât de inexprimabile
încât aproape odihnitoare
la intrare parcat un mercedes ultimul tip
o plajă pe care adie briza ușoară-a reclamelor
și mici izvoare de gânduri grandioase
de pretutindeni murmurând în grotele sintetice
și stropi de coniac pe iarbă radioși cum buburuzele
nimic nu se schimbă prin eoni
eterurile se reazămă lasciv tâmplă la tâmplă
peste lăzi pline de coca-cola
amiaza asudă cum îngerii cântând la trompetă.
*
Trei învelișuri
Care-i remediul care-i speranța
ascunsă-n remediu?
speranța ce va plânge va chicoti
se va uita indiferentă
la chipul omenesc ascuns într-însa.
*
Incertitudine
Despre ce să scrii cu ce să-ncepi cu ce să termini
acest poem cucernic care se-nchină Lumii
cum un crucifix
acest poem căruia nu-i ești cauza certă
căruia nu-i ești nici efectul cert
acest poem ca un obiect
netrebuincios în sinceritatea lui de aur.
*
Dimineață
Astfel Soarele pornește de sus pornește de jos
cum o cinstită durere în carnea trudită
ochi ce se scaldă-n cel mai rezonabil Cuvânt
citit în ziare fiindcă nu mai făurește Lumea
sâmbure generos înăuntrul căruia zboară libelule
și se târăsc ridicole autobuze vechi.
*
Morală
Cel orb nu crede celui rănit
cel rănit nu crede celui trist
cel trist vai nu crede prostului.
*
Proiect
Să știi să vrei să ai puterea de-a pleca la vreme
ca un înțelept să părăsești ochiul păpușii
să te scoli de pe scaun să faci primul pas
(inerția măreață cum o piele de acvilă-mpușcată)
să te desparți cu un cuvânt nimerit
de prieteni de lucruri de guturaiul copacilor
să-ntinzi palma cui trebuie (ca o hartă ponosită
a unui ținut ce nu-ți mai aparține)
să surâzi oglinzilor de-acum inutile
să nu privești înapoi.
*
Peisaj
Stânci tăiate parcă din eroare
în materia moale ezitantă a vieții
în sfărâmicioasa-i tandrețe
aidoma unor bucăți de pâine.
*
Condiție
Numai o mare o foarte mare atenție
o neclintire cum la vânătoare
o scriitură-ncordată lucioasă cum o armă
un vis bănuitor sfredelitor
având curajul de-a se pândi pe sine
ca și cum nu s-ar cunoaște deloc.