Poeme de Ottilia Ardeleanu

cimitir
de-a-ndoaselea
sicriele stau în bibliotecă
au numere de ordine
nume celebre
epitafuri mici uși secrete
prin care treci discret încoace-încolo
aerul mortuar
o candelă pare să aducă în contemporaneitate
pe cei de felul lor deplin liniștiți
până la înțelesuri este vremelnicie
oare vântul din neastâmpăr îi scoate
din cavourile veline cu mirosuri de ceară
sar de pe divane ies din războaie
din iatacuri părăsesc iubirea instantaneu
lasă ideile filosofice cu un capăt în aer
formulele chimice se împrăștie pe podea
probabilitățile se ciobesc pe la vârfuri de pietre
prețioase culorile își pierd echilibrul
dispar din paletă
muzical notele se fac neauzite prin copaci
marea lansează un nou tip de ambarcațiune
care se conduce după lumina din oameni
soarele cade în fântâna lui păcală
să-l scoată cineva cu o sită strigă
ecoul furios
turcește ascult poveștile șeherezadei
în ediție limitată

imagine
acesta este un parc altfel
mai întunecat mai verde mai prins în sfori
și trepte de lemn
bucăți din copacii tăiați
pe după ei mă ascundeam cândva de lume
sforile jucau păpuși
spuneau povești
uneori plângeam în timp ce alții râdeau
însă ele aveau sufletul mânuitorilor
treceau prin mine tot felul de întâmplări
cele de-acum înlănțuie copaci
au ceva straniu în fiecare vibrație
cunosc pași de copii
se zbenguie odată cu ei
riscant și teribilist
bate vântul unei lumi sofisticate în care
curajul stă în extrem
dar sforile se rup

în numele fericirii
aș călători pe google maps
numai dacă aș ști că fiecare punct atins e un zâmbet
la capătul lui un om fericit
aș încerca orice traseu oricât de greu neasfaltat mai ales
iubesc macii perseverența lor în a trăi simplu
pe margini dezinteresați cu libertatea semințelor de a dărui
fiecare zâmbet rebel pe buze
dacă m-ar întreba încotro aș răspune scurt
după zâmbet oricare ar fi acela o să-l consider o țintă bună
aș bănui dincolo de el cu un om mai mult în viața mea
ador apele sufletului
pe lângă memoria lor ar curge cel puțin destinul unui zâmbet
aș călători pe google maps numai dacă m-aș convinge că
fiecare loc atins înseamnă un om fericit