Ediția din acest an a Concursului „George Enescu“ a fost inaugurată în urmă cu câteva zile. Să ne aducem aminte, prima ediție a acestei prestigioase competiții a avut loc în urmă cu 66 de ani, în toamna anului 1958! Din juriul competiției de vioară făceau parte atunci Yehudi Menuhin și David Oistrah. Tot în acele zile, cu totul neașteptat, neanunțat, cei doi maeștri s-au întâlnit pe scena Ateneu-lui Român, sub bagheta dirijorală a maestrului George Georgescu, în compania ansamblului Filarmonicii, pe parcursul celebrului dublu Concert în re minor de Johann Sebastian Bach. Tensiunile, răceala dintre vestul și răsăritul totalitar al Europei acelui timp păreau a se fi relaxat, pe moment. Am în vedere de această dată Concursul „George Enescu“, competiție care a început în aceste zile.
Am în vedere, pe de altă parte, suita concertelor găzduite pe parcursul lunii august, inclusiv de Casino Sinaia, din celebra urbe prahoveană. Aici manifestările sunt sugestiv intitulate „George Enescu și muzica lumii“. În adevăr, am notat acest lucru în câteva rânduri, edițiile festivaliere ale muzicii, concertele susținute de peste două decenii, la Sinaia, dată fiind buna inițiativă a maestrului Marin Cazacu. Aceste evenimente se dovedesc a fi astăzi prețioase lăcașe în care se prefigurează în bună parte viitorul vieții noastre muzicale, cu numeroasele, cu diversele disponibilități ale acesteia, în domeniul performanței, al culturii muzicale înseși. Am în vedere evoluțiile de ordin muzical cameral, de ordin solistic, orchestral.
Iar etapele devenirii profesionale pot fi observate de la vârstele școlare, liceale, de la cele universitare și până la concertele cu sens de exemplaritate ale marilor maeștri.
Nu trebuie uitat, întregul edificiu festivalier este conceput sub semnul realmente inspirator al personalității enesciene. Căci, cu mai bine de o săptămână în urmă, pe 19 august, lumea muzicală, noi toți am sărbătorit ziua de naștere a maestrului.
Indiscutabil, evoluția orchestrelor de tineret, la Sinaia, a constituit – după părerea mea – suita momentelor de specială semnificație, de mare atracțiozitate ale întregului Festival. Greu de uitat este remarca făcută de un tânăr, foarte tânăr violonist care, la sfârșitul unei repetiții, a exclamat: „Nu există o bucurie mai mare decât cântul împreună.“ – acest violonist aparține vârstei școlare medii. Iar repetiția avea loc sub conducerea celebrului violonist britanic Alexander Sitkovetsky, personalitate de aleasă anvergură a vieții muzicale internaționale. Este artistul care știe să inspire, să determine soluții privind alegerea variantelor utile. Am în vedere cântul în ansamblu, comunicarea de grup pe care a condus-o magistral de la nivelul primului violonist al formației Romanian Sinfonietta Orchestra. Este de observat tensiunea exuberantă a susținerii în Simfonia Italiana de Felix Mendelssohn, acest strălucit opus romantic. Au prezentat, de asemenea, celebra Simfonie Clasica de Serghei Prokofiev, capodoperă a neoclasicismului muzical de secol XX. Strălucită din punct de vedere solistic s-a dovedit a fi fost susținerea partiturii Concertului în la major de Mozart.
Deschiderea întregului eveniment a fost încredințată Orchestrei de Tineret a Austriei, ansamblu condus de dirijorul Herbert Bock. Momentul încercării celei mari a fost, în acest caz, prezentarea grandiosului opus al Simfoniei Titanul de Gustav Mahler. Dintre formațiile invitate din afara granițelor țării trebuie amintită Orchestra de Tineret a Sloveniei, ansamblu condus de dirijoarea Ziva Ploj Cernos. Realizarea Simfoniei beethoveniene Eroica a stârnit ovațiile finale, entuziaste, ale publicului.
Evoluția Orchestrei Române de Tineret, ansamblu condus de dirijorul Cristian Mandeal, a fost așteptată cu vădit interes. Susținerea celebrului opus de școală națională cehă, Simfonia a 9-a, Din lumea nouă, de Antonín Dvořák, a constituit, desigur, un moment mult apreciat de ambele părți ale rampei sălii de concert.
Trebuie să recunosc, de-a dreptul seducătoare mi s-a părut a fi fost evoluția ansamblului orchestral Junior, orchestră – o voi numi astfel – a celor mai tineri instrumentiști, încă copii. Proveniți din diferitele școli de muzică ale țării, s-au întâlnit la Sinaia pentru prima dată, iar aceasta pentru a face muzică împreună, aici, sub bagheta tânărului dirijor Andrei Stănculescu. Iar întâlnirea a fost una de zile mari, realizată sub semnul tradiției muzicii vieneze, de la momente memorabile datorate lui Haydn, lui Mozart, la mișcarea de vals imaginată de Joseph Strauss. Nu trebuie uitat, cu toții au avut dificila obligație de a constitui atât sentimentul coeziunii ansamblului, cât și aceea de a realiza programul propus. Un loc aparte pe scena Festivalului l-au avut concertele camerale susținute de formații de importantă acreditare în viața muzicală națională și europeană. Am în vedere Cvartetul de coarde Arcadia, formație ce își onorează cu asupra de măsură denumirea. Cultura sunetului de ansamblu se împlinește în zona unui repertoriu atent ales, de la miniatura enesciană Aubade la marele Cvartet de coarde în re minor Fata și moartea de Franz Schubert.
Capodopere ale repertoriului cameral – creații datorate marilor romantici ruși, Ceaikovski și Rahmaninov, de asemenea Trio Serenade Lointaine de George Enescu, au găsit împliniri cu totul remarcabile în realizarea trioului cu pian al celor trei tineri maeștri, violonistul Valentin Șerban, violoncelistul Ștefan Cazacu, secondați de pianistul Dragoș Dimitriu.
evoluții solistice cu totul spectaculoase – muzică clasică, muzică de largă adresare – au oferit oboistul Adrian Petrescu și pianistul Cătălin Răducanu, artiști ce dezvoltă o imaginație seducătoare, depășind granițele propriului instrument.
Mă bucur să realizez faptul că Muzeul Sinaia devine de la un an la altul o locație generoasă. Aici au evoluat, în curtea exterioară, Anca și Radu Sinaci, la vioară și la violoncel, în compania unei bogate familii a instrumentelor de percuție. O altă locație potrivită s-a arătat a fi și curtea Primăriei Sinaia. I-a primit pe cei mai tineri instrumentiști soliști ai formațiilor de tineret.
Cu prilejul marelui hram al Sf. Maria, Biserica romano-catolică a prezentat recitalul susținut de soprana Oana Șerban, tenorul Andrei Mihalcea, însoțiți de pianista Raluca Ouatu. Iar aceasta, într-un program generos de muzică barocă, clasică și romantică.
O tânără violonistă aflată în promițătoare, în temeinică ascensiune, Sofia Smărăndescu, a evoluat în compania pianistei Teodora Chircă, la Vila Luminiș – Casa Memorială George Enescu.
Nu pot fi încheiate aceste însemnări privind recenta ediție a Festivalului de la Sinaia fără a aprecia inițiativa maestrului Cazacu de a-i fi găzduit, pe parcursul unor programe distincte, pe câțiva dintre concurenții români ai actualei ediții a Concursului Enescu ce se desfășoară în aceste zile la București. Să le dorim mult succes!