Ivan Timeea
Ne scrieți că ați publicat în numeroase reviste, de la „Luceafărul“, „Apostrof“, „Hyperion“, cele mai cunoscute, la altele, mai puțin cunoscute, ca „Extemporal liric“, „Vocativ“, „Banchetul“ etc. și aveți versuri traduse în Spania, Turcia. Deci, nu cred că e cazul să vă răspund eu, aici, dvs. având deja o experiență de autor publicat.
Valentin Ionuț
Proza trimisă, de unde ne cereți să decupăm un fragment, ne-a plăcut, dar cred că e mai bine să alegeți dvs. un fragment. Nu suntem de părere că „toți care acționăm o facem din resentimentele pe care le-am acumulat în viață“, astfel spus dintr-un fel de răzbunare împotriva lumii, cum scrieți în motto-ul prozei. Din frustrări, din neîmpliniri existențiale da, se pot naște opere viabile, compensând neîmplinirile și eșecurile, dar resentimentul nu produce nimic viabil, distruge.Poate polemici inflamate de ură,un soi de resentiment potențat, aproape clinic, deseori, manifestat fără cenzura omului civilizat.
Emilia Amariei
Semne de talent există în textele trimise, dar trebuie multă răbdare pentru a vă găsi tonul personal.
Raza
în diminețile cu vânt iernatic strâng ceașca de cafea între palme iar soarele se mută câteva clipe de pe cer în inima mea până să înțeleg de unde vine căldura zăresc un punct de lumină care străpunge zidurile celulei urmez raza cu o bucurie copilăroasă pe care am căpătat-o în nopțile de veghe când mă desfătam într-un monolog amplu iar libertatea mă îmbrățișa ispititoare merg în salturi pe linia subțire și caldă și-mi gâlgâie râsetul prin spațiu limpede, ca apa unui pârâu de munte pe ale cărui maluri descopăr inocența din ochii căprioarelor venite să se adape mă întorc spre mine cu zâmbetul tâmp și descopăr o emoție despletită emițând semnale din măduva ființei mele înțeleg acum că din mine se nasc și lumina, și întunericul.
Alexandru Cazacu
Da,aveți experiență literară, lecturi, talent. Am apreciat poeziile Seară de iarnă, Către echinox, Perdanți și fericiți.
Păsările din Belfast
Motto: „My mind was savagely made up/ like a serios sofa moved under a north window“ Meave McCaughan
Din oasele acestor păsări se va înălța noua poartă a orașului în primăvara sosită cu un tren de ceață ce traversează frontierele aceluiași ținut Cuvintele toate seamănă cu unul singur și amăgiri salvatoare adună dialectele prin pub-uri Lumina molatică a serii plutește peste artere și bulevarde unde iarna este un dragon decapitat Jumătățile de măr devin mere Tijele florilor din scuaruri par tendoanele unui Ahile invizibil Îngerul de plumb al orei de plumb se îndepărtează de acoperișuri Compasiunea și zâmbetul sigilează scrisorile de acreditare ale altui mâine.
Angela Neguriță
Notații nu lipsite de sensibilitate lirică, dar mai sunt multe trepte de urcat spre poezie.
Roman Ioan Radu
Monologul dvs. ar trebui, cred, valorificat la Teatrul Dramaturgilor Români. Dl. Horia Gârbea, redactor la revista „Luceafărul de dimineață“, este cel mai potrivit să vă îndrume.
Ștefan
Revista publică mai ales scriitori consacrați, cum spuneți, dar nu e indiferentă la propunerile de colaborare literară ale tinerilor scriitori, pentru care Uninunea Scriitorilor organizează de câțiva ani Colocviul Tinerilor Scriitori, la Neptun.
Karla Tizler
Trimiteți și vom vedea ce și cum scrieți.
George Boștină
Divagații, cum scrieți undeva, uneori cam lipsite de gust. Nu găsesc poezie în cele trimise, oarecum din plictiseală.
George Dimitriu
Portret de dascăl nu întrunește calități literare.
Amintirile din liceu sunt prea comune, emoționante doar pentru dvs.
Radu Botiș
Nu se mai scrie de mult timp în acest fel. Unde-i ritmul?
Emanuel Pope
Prozele Mortu, Sunetul au dinamism epic, dialog autentic. Am reținut un fel de baladă postmodernă, Jurnal de motociclist al cerului. Un efort de concentrare ar fi necesar.
Jurnal de motociclist al cerului
– prin țara soarelui ce arde și a poporului ce minte
Hei, iată-mă, din nou, gata de drum
gata de o nouă cădere
de o nouă revoluție ca de o îmbătrânire
rapidă
în neamul și țara mea jucând neîncetat
șotronul sau leapșa.
Tu, doamna mea dragă –iubire nebună de
poet,
îmi vei îmbrățișa iarăși spatele ca un miriapod
puternic
și de forța atâtor iubiri arse
hainele-mi vor mirosi a kerosen și eu voi
simți că iau foc
:de la viață până la moarte
doar o nanosecundă ne desparte
și-n mijlocul limbii ce o vorbesc peltic
vom tura amândoi motorul la maxim
cum bine obișnuiam odată:
fără frică sau milă dar și fără de minte
zburând ca zeii acasă
ori ca doi navigatori interstelari
înnebuniți fiecare după diorama celuilalt
mușcând și făcând dragoste unul din altu’
cu sălbăticie
printre stânci ascunse de curcubeie
și printre roiuri aprige de meteoriți.
: zvârrrr -bum-bumm
sau poate numai bumm!
Pe drum vor fi din nou povești de iubire
crudă
răsărindu-ne în față ca iepurii
ori ca stâlpii de telegraf cu firele smulse
tu – panaceu suferințelor și dorințelor unui
popor de moluște –
te vei vinde tuturor, fără deosebire, la
bucată
eu voi fredona un… un fel de blues
vechi de când e lumea
despre înțelegere și uitare
și cu el voinicește
îmi voi șlefui speranța până la lacrimă
-va suna fals
dar cui îi pasă în concertul păsărilor
migratoare?!
motocicleta, și ea, ce să facă?!
va dudui ca o locomotivă de bronz pe
marginea
unui basm albit de spaime*
sub o cupolă de gheață
la fel și toate plaiurile tinereții mele fără
bătrânețe
din foi de Havană cubaneză și esență de rom
de Jamaica
soarele ne va sfida al naibii de sus, roșu,
extrem de roșu
cum doar el știe s-o facă
printre hultanii norocoși de pe cerul melancolic
de albastru
arză-i ogorul!
„Frumoasă țară ai, băiete!’’ îmi vei spune atunci
prinzându-mi spatele și mai cu tărie ca
într-un clește de pară
și cuvintele-ți vor pleca cu ultimele adieri
ale serii
și cu soarele către miazănoapte
nimeni nu le va mai auzi, numai eu și numai
pe jumătate
restul va curge silnic ca pleava pe Dunăre și
de acolo mai departe
până-n veninul cobrei din Munții Stâncoși
oricum vom fi o pereche reușită
eu tânăr, tu de o eternitate agățată de șaua
oricui
și de spatele meu pe motocicletă
cine călătorește
călătorește numai și numai cu moartea în
contrapartidă
ca printr-o țară ce arde de la începuturile ei
poporul
sau invers
iar unde nu vom fi ajuns încă
oamenii vor inventa povești despre noi:
„spun unii că ar fi trecut și pe aici’’
ori „a fost unul care ar fi văzut-o, dar și acesta
a dispărut demult’’
însă pe el, pe Motociclist, nu l-a văzut nimeni
vreodată.
(Fragment)
*Din poemul Hanibal de Eugen Jebeleanu.