Cred că niciodată Istoria Românilor nu a fost atât de batjocorită cât la ultimele alegeri, când a fost scoasă „la produs“ alături de AUR. Toți voievozii și eroii neamului au fost dizlocați, convocați, încolonați și puși să susțină o formațiune politică cu apucături tribale, caracterizată printr-o inteligență politică extrem de discretă. George Simion a stat alături de Mihai Viteazul, de Ștefan cel Mare, de Mircea cel Bătrân și de alții, ca și când și aceștia ar fi vrut să intre în Parlamentul european sau în cel național. (Apropo de asta, mai există o aberație: o publicație profund patriotă care i-a pus în colegiul de redacție pe Eminescu, pe Coșbuc, pe Avram Iancu și pe alții… Sunt curios dacă aceștia mai trec pe la redacție și dacă citesc textele din revistă sau sunt puși doar așa, la derută!)
Se poate spune că și pe timpul comunismului Istoria a fost mutilată și cosmetizată. A fost pusă să îl primească pe Nicolae Ceaușescu între marii bărbați care au făcut câte ceva pentru această țară. Filmele lui Sergiu Nicolaescu (et alii) au falsificat și au injectat un triumfalism grețos în acțiunile alese pentru ecranizare. Iobagii au devenit un fel de clasă muncitoare avant-la-lettre, iar voievozii au ajuns doar niște antemergători, profețind apariția lui Ceaușescu.
Deosebirea dintre atunci și acum este că astăzi putem recurge la istoria adevărată. Putem să renunțăm la brizbrizurile patriotarde și să ne asumăm faptele așa cum apar ele în izvoare istorice credibile, verificate și evaluate de istorici adevărați, nu de propagandiști.
Va fi greu să dăm jos luciul adăugat de cinematografie și de directivele de partid, dar avem dreptul la o istorie curată și autentică, deși, uneori, există acolo lucruri care nu ne convin în totalitate. Va trebui să admitem că super-eroii au fost, de fapt, oameni cu defecte și calități.
Iau un singur exemplu, cel al lui Ștefan cel Mare, ales drept cel mai mare român într-un concurs organizat de TVR. Am fost în echipa care l-a susținut pe Alexandru Ioan Cuza, cu adevărat un mare român… Știu de la fața locului: Ștefan cel Mare a reușit „să-i ia fața“ lui Carol I, în urma unei mobilizări exemplare a preoțimii ortodoxe.
Probabil că BOR a avut la dispoziție alte date, din moment ce l-a canonizat pe cel „degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat“, cum îl descrie un cronicar, mai aproape de Ștefan decât noi. Se știe că a purtat multe bătălii cu turcii, că a zidit câte o biserică sau mânăstire după fiecare bătălie. Dar trebuie să se știe și faptul că birul plătit Imperiului Otoman a fost mult mai împovărător la sfârșitul domniei sale, decât la început. Sub conducerea sa, oștile moldovenești au pierdut mii de suflete.
Sigur, vorbesc în calitate de mare nespecialist în istorie, aveți dreptul să mă contraziceți. Așa că, în apărarea celor zise, vă ofer o scrisoare a lui Ștefan cel Mare și un răspuns al boierilor brăileni. Aceste epistole au mai fost publicate și înainte, de ziare, site-uri, bloguri. Nu sunt o noutate. Dar cred că merită să fie recitite pentru a vedea ce mare deosebire este între Istoria din filmele lui Sergiu Nicolaescu și istoria cea reală, probată cu documente.
Cancelaria lui Ștefan cel Mare le scrie boierilor brăileni (după ce cam trecuse prin foc și sabie Brăila, cu câțiva ani înainte):
„Scrie domnia mea tuturor boerilor, și mari și mici, și tuturor judecilor și judecătorilor și tuturor săracilor, de la mic până la mare, din tot ținutul Brăilei. Și după aceasta, așa să vă fie de știre: că am luat domnia mea pe lângă mine pe fiul domniei mele Mircea voevod și nu-l voi lăsa de lângă mine, ci voi stărui pentru binele lui, ca și pentru al meu, însumi cu capul meu și cu boerii mei și cu toată țara mea, ca să-și dobândească baștina sa, Țara Românească, căci îi este baștină dreaptă, cum Dumnezeu știe și voi știți.“
Iar boierii brăileni, care nu au uitat „tratamentul“ aplicat de domnitorul moldovean, răspund:
„De la toți boierii brăileni și de la toți cnejii și de la toți rumânii scriem ție, domnului moldovenesc, Ștefane voievod. Ai tu oare omenie, ai tu oare minte, ai tu creier de-ți prăpădești cerneala și hârtia pentru un copil de curvă, pentru fiul Călțunei, și zici că îți este fiu? Dacă ți-e fiu și zici că vrei să-i faci bine, atunci lasă-l să fie după moartea ta domn în locul tău, iar pe mumă-sa Călțuna ia-o și ține-o să-ți fie doamnă, cum au ținut-o în țara noastră toți pescarii din Brăila, ține-o și tu să-ți fie doamnă.
Și învață-ți țara ta cum să te slujească, iar de noi să te ferești, căci de cauți dușman, ai să-l găsești. Și așa să știi: domn avem, mare și bun, și avem pace din toate părțile; și să știi că toți pe capete vom veni asupra ta împreună și vom sta pe lângă domnul nostru, Basarab Voievod, măcar de-ar fi să ne pierdem capetele“.
Au mai trecut niște secole până când Principatele Române să reușească să se unească. Iar aici, în această fericită împrejurare istorică, Alexandru Ioan Cuza (susținut de mine la TVR) a avut un rol de mare român.