În perioada 4-9 iunie, în Leptokarya (Grecia), a avut loc cea mai recentă ediție a Turnirului de Poezie. În paginile care urmează, publicăm un grupaj poetic în care sunt incluse versuri ale tuturor celor 12 poeți de la competiția poetică.
Paul Aretzu
mă apropii tot mai mult de lucruri.
am în gând o lume întreagă de acest fel.
mă apropii tot mai mult de ființele mici.
sunt în grădină pe sub frunze câteva șopârle
câțiva greieri, un arici.
iubesc începutul. începuturile.
caut pe străzi un loc de casă
pentru o singură cameră
pentru un singur locatar
pentru o singură zi.
iubesc lipsa de puncte cardinale.
acum lucrez la propria mea scară.
***
Cristrian Liviu Burada
Neninsele zăpezi
Tot așteptând să ningă de-o viață și mai bine
Doar la urmele pe care le vom lăsa visam
În viitoarele zăpezi troienite-n destine
Printre-nserări opace care ne sunt balsam
Neninsele zăpezi sunt toate precum o piramidă
În care ne-am ascuns îmbălsămați de geruri
Nimic nu mai e-n jur care să ne desfidă
Doar peste noi apasă absurde giuvaeruri
La ruletă am jucat până și cele mai tainice cuvinte
Pe care un clown le-a ferecat într-o cutie de fum
Căutând să le vândă prin târguri de aduceri aminte
Dar să le mai vrea cineva e mult prea târziu de acum…
***
Dan Ionescu
Insomnii
Trezire la ore ciudate, telefonul ca un judecător implacabil,
4,30 și simțuri în dezacord, oboseală și neliniște,
Televizorul devine tovarăș de insomnie,
Dramaturgie nocturnă, în speranța unui somn fugar.
Rutina adoptată în zilele mai leneșe,
Ochi închiși, cosmosul palpitând în surdină,
Liber să plutească în vremea eternă,
Fără a lăsa urme în tumultul vital.
Dușul devine ritual de trezire,
Gânduri despre greutatea bătrâneții,
Sub apa caldă, reflecții inopinate,
În euforia împrospătării sub para de metal.
Totuși, întrebările despre bătrânețe persistă,
Fredonez încet o melodie,
fără tracul pe care-l am,
dacă ar fi să-l cânt în fața oricui,
chiar a unui manechin neînsuflețit,
când m-aș bloca!
***
Nicolae Jinga
Zăpada impertinentă
Declarație… Fiind în stare avansată
de ebrietate, m-am urcat la volanul mașinii,
am privit înainte și strada mi se părea
normală, cum și era, m-am închinat, i-am dat
o cheie, am plecat de pe loc în viteza întâi,
și… era tare frig, câteva grade sub zero…
Am pus virgulă și m-am oprit. Trebuia
să găsesc explicația. Îngerul păzitor era cu mine.
I-am văzut umbra în creierul mic.
Surplusul de logică obosește. Deturnează
discuția, o răvășește, o-mprăștie și n-o mai
adună. Vocabularul are capacitatea de-a ordona
insubordonabilul – scrie!
Am scris. Drumul era ca în vis. Jumătate
real, jumătate cu aspecte imaginare. Pe alocuri
zăpada punea întrebări incomode: „Ce cauți
tu aici la ora asta?!“ Deh, o zăpadă impertinentă
ca toate zăpezile ce descompun întunericul.
***
Magda Mirea
unele lucruri ar trebui împietrite
așa cum au fost rostite întâia dată
niște mirări
altfel
micile noastre vieți
vor rămâne doar
mici salturi în întuneric
peste gardul proaspăt al bisericii.
***
Cristian Munteanu
Apocalipsele sunt personale
apocalipsele sunt personale îmi spuneai
la începutul acela de toamnă
când lăsasem în urmă marea
cu toate ale sale
în difinitiv fiecare ne trăim
apocalipsa personală la timpul său
navigând prin viaţă
cu propriile pânze şi propriul colac de salvare
nu-mi mai aduc aminte de când n-am
mai văzut fete sărind coarda în faţa blocului
sau băieţi jucând fotbal pe străzile pustii
totul a devenit mecanizat precum sufletele
noastre
nu mai aleargă nimeni după fluturi pentru
insectar sau să culeagă castane pentru şcoală
apocalipsele sunt personale îmi spuneai
pentru că refac răsăritul fiinţei ce moare în timp
mai e speranţa îţi spuneam
alergând spre şcoală
să joc lapte gros cu băieţii
***
Costel Nedelcu
Discreție
Mi-a spus o fată cândva
că dacă Zeus ar întâlni-o pe cărare
ei nu i-ar da Bună ziua
și nici Isus de-ar reveni pe pământ
n-ar striga-o
n-ar învia-o
Cea mai mare minune ar fi
să se uite la ea însăși când o sărută somnul
***
Savu Popa
S-au înmulţit
şerpii veninoşi
În Delta Dunării.
Anunţa
La ştiri
Zilele trecute.
Să-i văd acum
Pe cei care
Se iau la trântă cu filosofia
Şi susţin
Sus şi tare
Că se pot
Scufunda
De două
Ori în apa
Aceluiaşi râu.
***
Spiridon Popescu
Dacă e să ne luăm
Dacă e să ne luăm
după unele zvonuri
care vin
dinspre marii savanţi ai omenirii,
s-ar putea
ca, într-un viitor nu prea îndepărtat,
carnea din alimentaţia noastră
să fie înlocuită,
aproape în întregime,
de poezie.
Îmi şi imaginez
cum or să intre gospodinele noastre
în magazinele alimentare de atunci,
să comande:
„Daţi-mi şi mie, vă rog,
un kilogram de poezie macră“.
***
Mihai Posada
Cum
cum a putut alexandru tatăl
elenismului să transforme persepolis în ruină, cum
a putut napoleon europeanul corsicanul civilizator
să ceară aruncarea în aer a palatului
alhambra ori a moscheei din cordoba, bine că
ofiţerul însărcinat cu explozia a şters discret
cu cizma firul prafului de puşcă şi ordinul
imperial, dar încă mai epatant
cum au putut grecii să inventeze kalokagathia
şi să îşi spargă statuile prea perfect cioplite
cum, vai, cum a putut să îi ceară kafka lui brod
să îi ardă de tot manuscrisele viata înstrăinarea
***
Ionel Simota
Îngerii mi-au zis
îngerii mi-au zis
mama ta a murit
şi tu taci ca o amforă
găsită pe ţărm de bătrâni marinari
palmele tale n-au linii
din care să se adape ghicitoarele
nu ai arginţi pentru luntraşii samsari
în curând vor veni popii
să muşte din colacul uitat pe pervaz
îngerii mi-au zis
mama ta a murit
şi tu nu ai lacrimi pentru a plăti
trecerea dinspre durere către extaz
alţi îngeri mi-au zis
într-o zi de moartea ta noi vom face haz
***
Constantin Urucu
Poem pe silabe
Dintre toţi poeţii acestui popor
unii se înalţă
cei mai mulţi mor…
cei ce se caţără capătă gheare
cei mai mulţi se sfâşâie
iubirea moare.
Dintre toţi ce plâng pe mormântul meu
doar o rămăşiţă
îşi pleacă genunchiul
şi vor să priceapă
ce e Dumnezeu.