****
înainte să împartă ceilalți ai dăruit tu.
ai lăsat la urmă peretele nordic al casei
cu fereastra prin care au privit
toți ai tăi.
ai început mai întîi să împarți
lumina din ochi
adierea ușoară a vîntului
pereții casei
ușa de la intrare.
după care ai dăruit masa
paturile
scaunele
golul ferestrei
focul din sobă
sarea grunjoasă din bucătăria de vară.
ai împărțit somnul
apa din căldarea de tablă
hainele de lucru și cele de duminică
bolile
cubul de zahăr.
ca să te saturi ai sfîrșit
prin a împărți
drumul de la poartă pînă la casă
zilele săptămînii
anul nașterii.
la trei zile după ce ai terminat
a venit ea.
de o frumusețe netulburată îi era chipul.
****
e tot mai greu să fii tu însuți îți spui
atunci cînd prin fața casei
trece lumina crudă a dimineții.
dacă nu ești atent
sufletul ți se face țăndări.
e o trăsătură a omului singur
îți spune îngerul
privindu-te cum dai cu var
cireșii amari din livadă.
de la o vreme simți oboseala
în oase în ochi
în cerul gurii.
la capătul zilei
cei care au pariat pe zeul cel bun
au crezut că totul e posibil
dar nu e.
undeva înlăuntrul tău
lumea se destramă
și lasă cute adînci.
****
în nopțile cu lună plină
vin vești dinspre viitor
despre o proastă întocmire a trupului
și a minții
despre ritualuri de îmbătrînire a sufletului.
vin vești că la marginea cerului
departe de ochii muritorilor
se construiesc uriașe depozite de sînge
fosfor și calciu.
ai vrea ca totul să rămînă așa
ca o întoarcere în timp
fără anul morții prin preajmă
fără scrîșnetul anotimpurilor.
dar tu continui să cauți
o formă de întuneric
pe care ai vrea să o ocupi.
****
doamne cum pedepsești tu cu bucurii flendurite
și insomniile altora
cu zahărul din sînge
cu norii de vată înghesuiți prin
colțurile camerei
cu pămîntul făgăduinței
care acoperă gura.
totul trebuie să aibă o logică
dar cum povestești doamne
întunericul
atunci cînd cei preafericiți
nu fac cale întoarsă.
****
ai sentimentul acela ciudat că trăiești
înlăuntrul trecutului tău
fără plasă de siguranță
fără vreo ieșire
în caz de urgență.
te gîndești adesea
la amestecul acela alcalin
injectat în vene acum mulți ani
în ideea unei mai bune purificări
a trupului și a minții.
dar uneori
ești pus în dificultate
ca de o noapte cu două tăișuri
cînd în pereții casei îți auzi scîncetul
scrijelind un psalm
despre iubirea aproapelui.
****
ascuns acum mulți ani sub carapacea unei iubiri
care nu a mai venit niciodată.
lăsat mult în urmă
de propriile tale neputințe
cărora nu le-ai dat nume.
așa trăiești și acum. amăgit
așteptînd salvarea
din ceruri.
altădată
fiecare ușă însemna o casă.
azi nu ți-a mai rămas nimic
de povestit printre lacrimi.
larma sufletului
nu e la îndemîna oricui.
****
în sfîrșit ai înțeles că iubirea aproapelui
nu e pentru tine.
tu vrei realitatea aceea
scoasă cu forcepsul
vrei transparență
vrei vechea ta viață care acum
rulează ca un film mut
sub un munte de cearcăne.
****
e o zi ca oricare alta. unul cîte unul închidem cercul.
stingem lumina.
e un proces natural de inversare a sentimentelor
de uzură a nopților
care îți acoperă urmele.
supraviețuirea prin somn
lasă în urmă
mormane de schele și suflete piramidă.
de ceva timp înlăuntrul tău zornăie
monedele
pentru plata de dincolo.
în seara asta e rîndul tău să închizi cercul.
din cerul din fața casei
cad oameni.
****
hăcuit de lumină visul tău
se întoarce noapte de noapte să întrebe
despre săpatul pămîntului
despre creșterea și descreșterea
în cele 365 de zile din an
a drumului de sub tălpi.
mai întreabă ce nu e bun între noi
unde-s cioplitorii în piatră
unde-i aurul sclipitor
unde-i amăgirea
care ne ține departe.
****
pe dealurile din spatele casei
în toate zilele săptămînii
ai lăudat frumusețea.
cel mai adesea se întîmpla după miezul nopții
cu un tub de pastile alături
cînd împerecherea șoaptelor
era aidoma unui scîncet mut.
frumusețea a lăsat urme
dar tu ai aflat prea tîrziu
iar cînd degetele au început să-ți înflorească
ți-a fost atît de rușine
încît te-ai ascuns întrebîndu-te
dacă nu cumva vei da cu totul în floare.
în zilele care au urmat
pe dealurile din spatele casei
nimeni nu te-a mai întrebat nimic.
acum cu un tub de pastile alături
în patul tău din lemn de cireș amar
cauți frumusețea în somn.
acolo doar scîncetul
înflorește năprasnic.