O lege a lui Murphy susține că fiecare dintre noi are tendința de a-și atinge nivelul maxim de incompetență. Aparent, asta fac și eu în rîndurile de față încercînd să vă vorbesc despre un renumit economist american. Mai puțin renumit în România, unde, după informațiile mele (poate incomplete), nu a fost tradus. E vorba despre Thomas Sowell, economist, sociolog, membru senior al Hoover Institution din cadrul Universității Stanford.
Nu mă pricep la economie, dar mă pricep, cît de cît, la oameni. Așa că voi încerca să schițez biografia extraordinară a acestui economist nonagenar, oferindu-vă cîteva citate pe care le consider de mare bun-simț, deși, rostite astăzi pot părea incorecte politic, sau, mai eufemistic, controversate. Dar lui Thomas Sowell nu-i este frică să spună adevăruri mai puțin comode, să condamne, de pildă, admiterea în universitățile americane pe criterii anti-discriminare, cu locuri speciale pentru studenții de culoare. Și, în privința asta, chiar știe ce spune. Pentru că el a ajuns la Harvard nu pentru că era de culoare, ci pentru că era foarte capabil, terminînd cu mențiunea „magna cum laude“.
Născut în Carolina de Nord, a ajuns împreună cu mama, o menajeră văduvă, și cu ceilalți trei frați, în Harlem. Fiind foarte sărac, a abandonat studiile liceale (fusese primul din familia sa care a terminat șase clase) și s-a înrolat în infanteria marină, participînd la războiul din Coreea. După întoarcerea de pe front, a terminat liceul și a fost admis la Harvard, continuînd cu un masterat la Columbia University și cu un doctorat în economie la Universitatea din Chicago.
Recunoscînd că a fost marxist în tinerețe, Sowell declară că a devenit antimarxist în urma experienței nemijlocite pe care a avut-o în cadrul administrației federale, unde a lucrat pentru o vreme.
În 1969, cînd studenții de culoare ocupau Universitatea Cornell, Sowell, care a lucrat acolo ca asistent universitar, i-a făcut huligani, „cu dificultăți academice grave, admiși în baza unor standarde academice inferioare“. O afirmație curajoasă de care ar fi fost nevoie și în zilele noastre, cînd campusurile universitare au devenit tabere de luptă împotriva normalității.
Un critic constant al stîngii, Sowell, care s-a exprimat în multe dezbateri publice americane, a fost etichetat drept un conservator de culoare… Referitor la asta, el a spus: „Prefer să nu fiu etichetat, dar bănuiesc că «libertarian» mi s-ar potrivi mai bine decât multe alte descrieri, deși nu sunt de acord cu abordarea libertariană a anumitor subiecte“. În afara cărților de economie, Thomas Sowell s-a exprimat adeseori referitor la educație, a scris studii sociologice, a fost și încă este, la cei 93 de ani, un intelectual de primă mînă al Americii.
Pentru că nu a fost tradus la noi, vă ofer, cîteva citate alese pentru a ilustra gîndirea sclipitoare a lui Thomas Sowell, cel care a spus adevăruri pe care se poate să le fi descoperit și alții, lipsiți însă de curajul de a le rosti:
„Cel mai important lucru în legătură cu ideile stângii politice este că acestea nu funcționează. Prin urmare, nu ar trebui să fim surprinși să găsim stânga concentrată în instituții în care ideile nu trebuie să funcționeze pentru a supraviețui.“
„Credința că toată lumea ar trebui să joace după aceleași reguli și să fie judecată după aceleași standarde, ei bine, asta ți-ar fi adus eticheta de radical acum 60 de ani, de liberal acum 30 de ani și de rasist astăzi.“
„Crearea unor departamente întregi de «studii» etnice, de gen și de alte tipuri de «studii» a fost o parte din prețul păcii academice. De prea multe ori, aceste «studii» sunt mai degrabă propagandă decât educație serioasă.“
„Legile privind imigrația sunt singurele legi despre care se discută în termenii ajutorului acordat persoanelor care le încalcă.“
„Institutul de Tehnologie din Massachusetts acceptă negri în primele zece procente de studenți, dar la MIT acest lucru îi plasează în ultimele zece procente ale clasei.“
„Președintele Obama pare complet inconștient de faptul că multe dintre politicile pe care încearcă să le impună au mai fost încercate înainte, în multe momente și în multe locuri din întreaga lume, și au eșuat de nenumărate ori.“
„În vara anului 1959, ca și în vara anului 1957, am lucrat ca dactilograf la sediul Serviciului de Sănătate Publică al SUA din Washington. Oamenii pentru care lucram erau foarte prietenoși și am ajuns să îi apreciez. Într-o zi, în jurul orei cinci, un bărbat a făcut un atac de cord în fața Serviciului. A fost dus la infirmerie, unde a fost întrebat dacă era angajat al guvernului: dacă ar fi fost, ar fi avut posibilitatea să fie internat într-o unitate medicală a Serviciului. Din păcate, nu a fost cazul, așa că a fost chemat un spital din apropiere pentru a trimite o ambulanță. Dar, până când ambulanța a ajuns la Washington, străbătînd kilometri de trafic la orele de vârf, bărbatul era deja mort. A murit așteptând un medic, într-o clădire plină de medici. Pentru mine, nimic nu a simbolizat atât de dramatic natura birocrației și interesul acesteia pentru proceduri mai degrabă decât pentru rezultate.“
„Există doar două moduri de a spune tot adevărul întreg: în mod anonim sau postum.“
Thomas Sowell e de admirat pentru că l-a spus și încă îl mai spune antum.