În lumină
De multe ori
din temniţa
trupului ăsta bătrân
mă strigă
copilul care am fost
şi mă tot cheamă
să ieşim desculţi
la joacă-n lumină.
Câinii Atlantidei
Hamul serii lăstărind m-agață
noaptea-și fată mânjii ei de ceață
Casa părăsită atârnă de stele
iarba-și amintește de tălpile mele
Prin clopotniţi blânde, acatiste scrie
îngerul de pază, doar el mă mai știe
Printre garduri triste în zadar mai latră
câini din Atlantida, căutându-și vatră.
Secvență
Ninge definitiv,
doar vâscul timpului
înflorește.
Ninge
ca într-o imagine de arhivă
iar în marginea satului
câinii latră
a eternitate.
Melancolii desculţe
Octombrie îngenunchind se roagă
perfuzii vegetale s-o cuprindă
brancardierii toamnei fără targă
mai internează-n cer lumina blândă
Adăpostesc melancolii desculţe
într-un azil de frunze fără rost
acum, doar sus spre mânăstire
toamna-i frumoasă ca o zi de post!
Răsărit la schit
Smerenia
în candelă
întuneric arzând.
Din putregaiul nopţii
curând
lăstăreşte lumina.
Primăvară
Stele scutură din coarne cerbii,
stă în capul oaselor lumina
tata mângâie-n macatul ierbii
doar un miel fătat de luna plină
Zăpada-şi zvârle peste casă-un dinte,
copilăreşte iarba pe morminte.
Gulaguri vegetale
A evadat lumina prin mesteceni
Iarna tuşeşte-n flaute de os
prin gările cu iederă ghimpată
se-ntorc locomotivele pe jos
Şi doar lumina ţine prin siberii
o toamnă stinsă-ntre pereți de ger
nădejdi rămase şi vagoane triste
visează-o gară cu peron spre cer.