Apreciat poet și publicist, Gheorghe Pârja s-a născut în data de 2 mai 1950 la Desești (Maramureș), localitate care a devenit cunoscută în lumea literelor prin serile de poezie organizate aici începând cu anul 1979. De la acest topos cu rezonanțe mitice a pornit întreaga aventură spirituală a omului de cultură. Pe lângă bogatele tradiții ale satului natal, existența poetului a fost marcată în mod decisiv de întâlnirea cu Nichita Stănescu, întruchipare supremă a poetului și a poeziei. În felul acesta se explică adevăratul cult dedicat autorului Necuvintelor, sărbătorit în fiecare an la festivalul de la Desești. De-a lungul timpului, Gheorghe Pârja a publicat numeroase plachete de versuri, dar și câteva interesante cărți de interviuri și de memorialistică. Fenomen firesc, având în vedere faptul că poetul este dublat de un remarcabil cititor.
Apărut în condiții grafice de excepție la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, recentul volum al autorului se intitulează Cartea din Valea Mătrăgunii. Este vorba despre o amplă antologie de autor însumând peste cinci sute de pagini, ce reunește poemele publicate între 1996 și 2020. Volumul se deschide cu o prefață semnată de Irina Petraș, care relevă meritele poetului și ale animatorului cultural Gheorghe Pârja, definit drept un „om de nădejde al Literelor de Nord“.
Poemele autorului maramureșean se caracterizează printr-un subtil amestec de tradiție și de modernitate. Temele creațiilor sale își au rădăcinile puternic înfipte în solul datinilor și al obiceiurilor străbune, elementul de noutate fiind detectabil în sfera versificației și a limbajului poetic. De aici și titlul recentei antologii, mătrăguna fiind o plantă înzestrată cu puteri magice, în măsură să faciliteze inspirația poetică. Gheorghe Pârja scrie o poezie ce pornește de la imaginea arhetipală a satului (al cărui prototip rămâne Deseștiul natal), de la credințele unei lumi arhaice. În prelungirea lui Lucian Blaga, poetul crede că „veșnicia s-a născut la sat“ și că aici omul trăiește în „zariște cosmică“. În consecință, poezia celebrează o continuă sărbătoare a vieții și a ființei. Deja în poezia care deschide volumul de debut, În numele tatălui, poetul vorbește despre miracolul apariției sale în lume și se întreabă care îi va fi drumul: „Din cer/ Sau dintr-un ochi înspăimântat/ Ființă m-am trezit,/ Aureolă pentru lumina fără lucire/ În partea nedreaptă a raiului.// (…) Și, Doamne,/ Privirea lacrimei se-ndreaptă/ În sus spre golul născător./ Încotro mă duc/ Și care-i prima naștere în mine?“ (Anabasis).
Pe lângă satul natal, o altă imagine arhetipală a liricii lui Gheorghe Pârja este casa, întruchipare a perenității și a paradisului copilăriei. Zeitatea supremă a acestui topos tutelar este mama. Versurile trădează legăturile anteice pe care poetul le are cu meleagurile sale natale, de unde și constantul dor de părinți: „Unde este o casă trainică/ Ai oricând imaginea raiului povestit/ Și oricând este mai domoală calea/ Spre faptele zilei“ (Spre faptele zilei). Casa părintească este un adevărat centru al lumii, e reperul spiritual major ce îl atrage pe poet cu un dor nesecat, determinându-l să se întoarcă mereu: „A venit pasărea/ Pe umăr s-a așezat/ Aducea umbra casei veștedă de zbor/ Tata prindea boii la car/ Mama număra zilele mele/ Cu boabe de lacrimi/ Frații mei erau de iarbă/ Departe/ Doar soru-mea împletea vârstele/ Din părul ei lung/ Vedeam cum fântâna a secat/ Coasa ruginea în podul casei/ Miresmele mele erau vânt/ Ce mă povestea peste lume/ Mă ardea aprig focul de magneziu/ Al casei părintești/ Și țipătul de noapte/ Al huhurezilor/ Din turla satului/ S-a făcut în vis/ Că am fost sfârtecat/ De dorul de casă“ (Visarea de acasă).
Tânărul din Desești descoperă de timpuriu mirajul cărților, fascinația lecturii însoțindu-l toată viața. Nu întâmplător, biblioteca se transformă într-o temă recurentă a creației sale. Ea este comparată cu o grădină magică, îngrijită cu devotament de un „horticultor“ insolit dedicat actului de cultură. Aventura spirituală trăită de poet este povestită într-o sugestivă autobiografie lirică intitulată Cărțile. De altfel, numeroase creații au valoare programatică, relevând viziunea autorului despre poezie: Zeul poemului, Creație, Poetul, Aici se sfârșește poemul, Stăpân peste o țară a iluziei, Învierea poemului, Povara poemului etc. Altele sunt dedicate numeroșilor prieteni, importanți oameni de cultură. Poemele reunite în recenta culegere sunt urmate de o amplă selecție din articolele celor care s-au pronunțat în timp asupra poeziei lui Gheorghe Pârja: Laurențiu Ulici, Ioan Moldovan, Nicolae Breban, Radu G. Țeposu, Ion Mureșan, Irina Petraș, Horia Bădescu, Gheorghe Grigurcu, Adrian Alui Gheorghe și alții.
Antologia de autor Cartea din Valea Mătrăgunii reconstituie avatarurile creației apreciatului poet maramureșean, din momentul debutului până în prezent.