Din cînd în cînd, sîntem martori, prin intermediul televiziunilor și al internetului, la tot felul de acte de vandalism ale unor dezaxați care atacă și distrug (acolo unde pot) opere de artă cu tuburi de vopsea, cu diverse lichide, lipindu-se cu soluții adezive de tablouri etc. Din fericire, o mare parte din aceste acte sălbatice sînt reversibile, pînzele sînt protejate de sticlă, se pot spăla. Iar agresorii sînt opriți chiar în timpul acțiunii de personalul de Securitate.
Recent însă s-a produs un act ireversibil, în interiorul Universității Cambridge. O tînără cu codițe, de la care te-ai aștepta cel mult să-și facă un selfie pentru Instagram, dacă tot a ajuns la Cambridge, se oprește în fața portretului lui James Balfour, fost prim-ministru și ministru de Externe al Marii Britanii, scoate un Spary cu vopsea roșie și proiectează cîteva dîre pe tablou. Văzînd că nu e protejat cu sticlă, scoate repede din buzunar un cuțit și taie fîșii, fîșii din tablou. Fără să o oprească cineva. O persoană filmează scena de la un capăt la altul, cu grijă, să nu scape niciun gest. O scenă de barbarie față de o operă de artă de for public. Sigur, poate că alde fosta președintă de la Harvard, plagiatoarea Gay, ar zice că nu e o scenă de barbarie și că depinde de context.
Iată contextul: portretul contelui de Balfour este realizat de pictorul Filip de László, cel care a lăsat posterității peste 2700 de opere, în marea lor majoritate portrete. Născut Fülöp Laub, pe 30 aprilie 1869, ca fiu al unui modest croitor de origine evreiască din Pesta, viitorul Filip de László studiază pictura la Budapesta, la Műnchen și, apoi, ca mulți pictori ai vremii, la Paris. Dobîndește repede reputația de portretist, pictează personalități ale aristocrației austro-ungare și este înnobilat de împăratul Franz Josef, luînd numele de Filip Alexius de László de Lombos. După 8 ani de relație, se căsătorește în 1900 cu Lucy Madeline Guinness (din familia care a dat lumii, pe lîngă diverși oameni politici, o bancă, o marcă de bere și o Carte a recordurilor).
Se stabilește la Londra împreună cu soția (vor avea șase copii) și devine portretistul preferat al aristocrației britanice. Ba, mai mult, este invitat în Statele Unite pentru a realiza portretul președintelui Roosevelt. Obține naționalitatea britanică în 1914 și este arestat în 1917, acuzat că ar spiona pentru inamic (adică Austro-Ungaria), dovadă fiind corespondența cu mama și fratele lui rămași la Budapesta. Este reabilitat imediat după Primul Război Mondial și redevine portretistul preferat al vremii. Cu toate că a pictat mult, majoritatea lucrărilor sale nu se află în muzee, ci în colecții de familie. Portretul lui James Balfour e o excepție, fiind vizibil, pînă acum cîteva zile, în holul Universității Cambridge.
Ceea ce s-a întîmplat cu acest tablou nu este doar un act de vandalism, cum s-ar putea crede (era să zic un banal act de vandalism, într-atît s-au înmulțit), ci un gest politic. Fata cu codițe este o militantă pro-palestiniană și gestul ei e un atac foarte clar țintit împotriva contelui Balfour. Acesta îi scria pe 2 noiembrie 1917 Lordului Rothschild (după mai multe întrevederi cu el) o scrisoare publicată în „Times“ pe 9 noiembrie, sub titlul Palestina pentru evrei. Simpatia oficială. Iată conținutul scrisorii, considerat a fi un fel de act de naștere al statului evreu:
„Dragă Lord Rothschild,
Am deosebita plăcere de a vă transmite, în numele Guvernului Majestății Sale, următoarea declarație de simpatie față de aspirațiile evreiești sioniste, care a fost prezentată și aprobată de către Cabinet.
«Guvernul Majestății Sale privește favorabil înființarea în Palestina a unui cămin național pentru poporul evreu și va face tot ce-i stă în putere pentru a facilita atingerea acestui obiectiv, fiind clar înțeles că nu se va face nimic care să aducă atingere drepturilor civile și religioase ale comunităților neevreiești existente în Palestina sau drepturilor și statutului politic de care se bucură evreii în orice altă țară.»
V-aș fi recunoscător dacă ați dori să aduceți această declarație în atenția Federației Sioniste.“
Semnată Arthur James Balfour, ministru al Afacerilor Externe al Marii Britanii.
Cuțitul sau cutterul codanei nu a ucis un om (cum se întîmplă, adesea, pe străzile orașelor din Occi dent, cînd sînt atacați la întîm plare trecătorii, în general de per soane fișate ca periculoase), ci a dis trus, prin extrapolare, un document isto ric. Sau măcar asta a încercat să facă.
Stupefiant e faptul că ni meni nu a încercat să o oprească pe tî năra militantă, nimeni nu a reținut-o după aceea. Poliția britanică a co municat că pînă la această oră nu a avut loc nicio arestare. Pen tru că, nu-i așa, distrugerea unei opere de artă nu e chiar o așa de mare neno rocire: „Depinde de con text“.