În Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, căutând informații despre un anume critic literar, am găsit, în volumul 7 al dosarului 118 din fondul Documentar, câteva file care se referă, în principal, la revista „Orizont“ și la Mircea Mihăieș.
Astăzi, la fel ca atunci când au fost scrise, notele informative pe care le prezentăm sunt mai mult decât interesante. De aceea, le transcriem integral mai jos, dar și în facsimil, întrucât prima Notă conține „soluționarea“ lucrătorului de Securitate, iar din ea se poate desprinde o idee importantă. Nu știm dacă Notele sunt inedite sau dacă măcar cei „descriși“/„vizați“ cunosc aceste informări, dar chiar edite și cunoscute lui Mircea Mihăieș, Adrianei Babeți, lui Cornel Ungureanu sau redacției actuale a revistei, ele merită reluate. Vom nota argumentele noastre pentru susținerea acestei opinii abia după citarea Notelor. Transcrierea o facem fără a corecta textul, fiindcă, așa cum este el, cu greșeli de exprimare, de ortografie, de punctuație, de sintaxă, de optică, configurează foarte bine contextul istoric, ideologic, politic, intelectual, moral al timpului.
Prima Notă:
ACNSAS, fond Documentar, dosar 118, vol. 7, fila 167:
COPIESTRICT SECRET
– Nr. 19064/ 00107Ex. nr. 1
– Data: 6 august 1988
– Inf.[ormator] „SERBU“
– Problema: „ARTA-CULTURA“
NOTA
Sursa comunică că BABEȚI ADRIANA și MIRCEA MIHĂIEȘ, redactori la revista „ORIZONT“ au fost comentați favorabil de MONICA LOVINESCU în emisiunea postului de radio „EUROPA LIBERĂ“. În cadrul emisiunii „ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ“ de vineri 05.08.1988, MONICA LOVINESCU a criticat politica debuturilor literare a regimului față de tinerii scriitori. Amintind că romanul „FEMEIA ÎN ROȘU“, de ADRIANA BABEȚI-SIMLOVICI, MIRCEA MIHĂIEȘ și MIRCEA NEDELCIU, lucrat împreună la TIMIȘOARA despre o femeie din COMLOȘUL MARE care în S.U.A. a fost amanta gansterului DILLIMGER. La „EUROPA LIBERĂ“, MONICA LOVINESCU spunea că manuscrisul respectivului roman se plimbă de la o editură la alta, respectivii editori fiind speriați de titlul romanului „FEMEIA ÎN ROȘU“, astfel că autorii s-au văzut nevoiți să schimbe titlul pentru a nu determina suspiciuni din partea editurilor.
OBSERVAȚII: MIRCEA NEDELCIU este prozator din BUCUREȘTI. Un exemplar la DIRECȚIA I.
ss.Lt. Col. Indrei Ioan
- Conf. Notei
D.M.G.
- 889/06.08.1988
Scrisă în 3 ex.
Nota conține, așa cum precizam indicația lucrătorului de Securitate: „Tov. Col. ACHIM. Care este situația manuscrisului“. Din ea deducem că Securitatea urmărea fie găsirea și confiscarea manuscrisului, fie tergiversarea publicării acestuia. Valabilitatea deducției o găsim, de altfel, în realitatea că, ulterior acestei note, publicarea volumului a fost interzisă.
A doua Notă:
ACNSAS, fond Documentar, dosar 118, vol. 7, filele 204, 205:
Nr. 03187
Data: 2.03.1989
NOTA
Datele care se dețin concretizează faptul că în cadrul redacției revistei „ORIZONT“ din TIMIȘOARA continuă să producă aspecte necorespunzătoare ce generează implicații de ordin politic-ideologic.
Astfel, ca urmare a solicitării Consiliului Culturii și educației socialiste, conducerea redacției revistei, a trimis în Capitală, la începutul lunii ianuarie 1989, pe redactorul PAUL EUGEN BANCIU pentru a se documenta asupra expoziției omagiale organizată în cinstea aniversării din 07.01.a.c.
Redactorul respectiv deși s-a deplasat în capitală, s-a antrenat în consumul excesiv de băuturi alcoolice, revenind la TIMIȘOARA puternic marcat fizic, traumatizat necesitând tratament medical, fără a realiza documentarea respectivă, intrînd în concediu medical. Pentru prezentarea în revistă a expoziției omagiale, redacția a necesitat să copieze din ziarul „SCÎNTEIA“ referirea la evenimentul politic aniversar. Tot cu acel prilej, vicepreședintele Consiliului Culturii și educației socialiste, tovarășul IOAN DULEA a transmis prin PAUL BANCIU EUGEN, conducerii revistei, de a nu mai publica în serial, număr de număr, materialul „MIRCEA ELIADE ÎN SCRISORI“, PAUL BANCIU DUMITRU netransmițând solicitarea Consiliului Culturii și educației socialiste, astfel că redacția a continuat publicarea materialului.
BANCIU PAUL EUGEN, nu s-a achitat de sarcinile redacționale, de a concepe planul tematic pentru numărul special al revistei „ORIZONT“, dedicat aniversării Plenarei din 3-5 martie 1949, neangajînd colaboratorii externi pentru scrierea materialelor respective iar internarea în spital, a determinat perturbații în activitatea redacțională, afectînd conceperea calitativă a numărului de revistă, consacrat evenimentului politic respectiv.
De altfel, în cadrul redacției se constată la unii redactori o atitudine politică necorespunzătoare, neangajarea în conceperea unor materiale cu tematică politico-ideologică, refuzînd să concure la realizarea paginilor revistei cu un astfel de profil, asemenea poziție avînd: CORNEL UNGUREANU – secretar B.O.B., MIRCEA MIHĂIEȘ și ADRIANA SIMLOVICI-BABEȚI, care apreciază că „semnarea unor materiale care abordează problematică politică, chipurile, îi compromit“.
Un alt aspect negativ care este sesizat în numărul 3 al revistei „ORIZONT“, este acela al unui desen ce însoțește un grupaj de poezii, desen ce reprezintă o tînără care citește plîngînd, o carte la lumînare, ipostază care este comentată în sensul că face referire la „raționalizarea“ de energie electrică.
Cu toate că editorul revistei „ORIZONT“, Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă, a solicitat redacției să nu introducă în Nr. 7/17.02.a.c. un răspuns polemic împotriva unei însemnări critice despre discul „ROCK-ul baroc“ al formației „PRO-MUZICA“ imprimat la „ELECTRECORD“, redacția nu a respectat acest lucru și a publicat sub semnătura lui PETRU UMANSCHI, materialul „NEGUȚĂTORII DE TIFLE“, care nu este redactat în termeni obiectivi.
În cadrul redacției revistei „ORIZONT“, a fost conceput de asemenea un număr din suplimentul „ORIZONT MAGAZIN“, de care s-a ocupat redactoarea ADRIANA SIMLOVICI-BABEȚI, realizat fără implicare politică în problematica construcției socialiste din țara noastră, fiind incluse materiale compilate din revistele franceze într-o pondere foarte mare, ceea ce a determinat neaprobarea manuscrisului de către Consiliul Culturii și educației socialiste. Această hotărîre a determinat reacții de nemulțumire din partea redactoarei ADRIANA SIMLOVICI-BABEȚI care a apreciat măsura ca fiind un „abuz a cenzurii“. ADRIANA SIMLOVICI-BABEȚI este membră P.C.R. și adoptă atitudini politice necorespunzătoare, fiind în relații cu scriitori tineri care nu sînt de acord cu politica culturală promovată în țara noastră.
Putem opina că Nota este alcătuită din șapte părți și că din fiecare dintre acestea se poate desprinde/deduce câte o modalitate de opoziție față de regimul politic și/sau de sfidare a acestuia.
În ordine, primele trei părți (primele două paragrafe din Notă) se referă la Paul Eugen Banciu care, printr-una sau două modalități… ingenioase, reușește să evite „documentarea“ pentru articolul dedicat aniversării Plenarei din 3-5 martie 1949 (deci, de celebrare a unei jumătăți de veac de la debutul colectivizării) și să boicoteze realizarea numărului „special“ al revistei „Orizont“. În plus, același redactor „uită“ să transmită redacției revistei „solicitarea“ Consiliului Culturii și Educației Socialiste de a nu mai publica materialul „Mircea Eliade în scrisori“, urmarea fiind publicarea corespondenței, în serial!
Partea a patra corespunde paragrafului al patrulea și, de data aceasta, din ea se vădește clar opoziția. Cornel Ungureanu, Mircea Mihăieș și Adriana Babeți au spus, fără temeri, că nu semnează materiale cu tematică politică, fiindcă s-ar compromite!
Antepenultimul alineat surprinde încă o dovadă de ingeniozitate a redacției revistei „Orizont“ – un „desen ce însoțește un grupaj de poezii, desen ce reprezintă o tînără care citește plîngînd, o carte la lumînare, ipostază care este comentată în sensul că face referire la «raționalizarea» de energie electrică.“
În partea următoare contabilizăm încă un mijloc prin care redacția sfidează politica partidului, ignoră directivele și se postează iarăși în opoziție. Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă i-a solicitat redacției revistei, în 17 februarie 1989, să nu publice „un răspuns polemic împotriva unei însemnări critice despre discul «ROCK-ul baroc» al formației «PRO-MUZICA»“, dar „redacția nu a respectat acest lucru și a publicat sub semnătura lui PETRU UMANSCHI, materialul «NEGUȚĂTORII DE TIFLE», care nu este redactat în termeni obiectivi.“
Ultima parte a Notei este și ultimul paragraf al acesteia. Cea de-a șaptea modalitate de revoltă și de opoziție este regăsită în atitudinea și în faptele Adrianei Babeți. Aceasta concepe un număr din „Orizont Magazin“, având model revistele franceze și fără a introduce articole cu teme politice. Astfel, manuscrisul nu a fost aprobat de Consiliul Culturii și Educației Socialiste, iar Adriana Babeți a avut curajul de a reclama că neaprobarea a fost un abuz al cenzurii.
Ce înțelegem din ambele Note?
Redacția revistei „Orizont“ din perioada august 1988-martie 1989, potrivit lui I. Hangiu (Dicționarul presei literare românești 1790-1990, p. 318), a fost alcătuită din: Ion Arieșanu (redactor-șef), Anghel Dumbrăveanu (redactor-șef adjunct), Paul Eugen Banciu, Cornel Ungureanu. În același Dicționar citim descrierea – „(…) „Orizont“ [n.n] fiind o tribună de propagare a ideilor politice și filozofice ale perioadei respective“ (Ibidem). Însă, dacă avem în vedere (chiar și) numai aceste două Note informative, „Orizont“ din perioada august 1988-martie 1989 a fost o revistă care nu propaga ideile impuse de Partidul Comunist, fiindcă redacția și cel puțin doi colaboratori – Mircea Mihăieș și Adriana Babeți, se opuneau implicit, respectiv fățiș transformării revistei într-o oficină a ideologiei totalitar comuniste.
Totodată, din ambele Note desprindem consecvența morală, hotărârea și angajamentul, de atunci și de acum, ale actualului redactor-șef. Este reconfortant să-i regăsim pe cei aflați în vizorul Securității la sfârșitul anilor 1980 – Mircea Mihăieș, Cornel Ungureanu, Adriana Babeți – la conducerea actuală a „Orizont“-ului și pe venerabilul Paul Eugen Banciu, cel care a sabotat planurile Securității, în aceeași postură de redactor, alături de alte personalități ale Timișoarei.
În plus, Notele reflectă iritarea și lamentarea celor care le-au redactat. Aceștia nu pot decât să constate nesupunerea lui Paul Eugen Banciu, a Adrianei Babeți, a lui Mircea Mihăieș, a lui Cornel Ungureanu, a redacției revistei și să aștepte noi ordine ale superiorilor, spre a-i face pe răzvrătiți să se conformeze.
Nu cunoaștem toate consecințele acestor Note, dar două urmări sunt sigure – interdicția publicării cărții Femeia în roșu și ambiționarea răzvrătiților de a rămâne pe linia dreaptă a „Ori- zont“-ului.